Zece sindroame psihologice misterioase

shutterstock 137551790Stii sau ai auzit despre tulburari majore de sanatate cum ar fi depresia si schizofrenia? Cu siguranta! Dar cat de mult stii despre unele dintre cele mai rare si mai ciudate sindroame care afecteaza oamenii in fiecare an? In materialul de mai jos vei gasi informatii despre 10 boli mentale si fizice bizare.



Sindromul mainii straine (Alien Hand Syndrome – AHS)

 Imagineaza-ti ca una dintre maini iti este straina de restul corpului sau ca unul dintre picioare vrea sa mearga in alta directie decat cea impusa de tine. Acest sindrom se intalneste la cei care sufera de Alien Hand Syndrome (AHS), cunoscut si sub numele de sindromul Strangelove, si reprezinta o afectiune neurologica, in care o mana pare sa actioneze pe cont propriu, independent de comenzile creierului. Aceasta este o boala foarte rara si a starnit interesul medicilor din intreaga lume, intrucat ofera informatii surprinzatoare despre modul in care functioneaza creierul uman. Nu este cunoscut niciun tratament pentru aceasta afectiune, cu exceptia pastrarii mainii straine ocupate si a exercitiilor care sa imbunatateasca controlul asupra acesteia.

Sindromul accentului strain

Aceasta boala foarte rara este de obicei cauzata de un accident vascular cerebral sau de o migrena, in urma carora pacientii capata un accent strain. Trebuie mentionat faptul ca bolnavul nu obtine noi competente lingvistice. Aceasta afectiune se pare ca este provocata de o intrerupere a sistemului limbii in regiunea creierului care controleaza fluenta si accentul.

Sindromul Paris

Paris, orasul dragostei, sau cel putin la asta ne asteptam cu totii. In fiecare an, dintr-un milion de turisti japonezi, 12 sufera de o cadere psihica, cunoscuta sub numele de “sindromul Paris”. Din cauza modului in care orasul este prezentat, multi vizitatori asteapta sa vada un Paris prietenos, boem, linistit, insa cand ajung acolo, realitatea este alta, iar acest lucru le da peste cap psihicul. Pe scurt, acest sindrom este provocat de un soc cultural si se manifesta prin transpiratie, halucinatii, senzatie de persecutie si ameteala. In plus, Ambasada Japoniei din Franta are o linie verde disponibila 24 de ore din 24 turistilor care sufera un soc cultural.

Sindromul integritatii identitatii corporale

Aceasta afectiune este o tulburare psihologica, de identitate, in care oamenii cred ca o parte a corpului lor nu le apartine si ca s-ar simti mai bine fara ea. Persoanele cu aceasta tulburare ajung sa-si amputeze unul sau mai multe dintre membrele sanatoase. O teorie stiintifica medicala arata ca originea tulburarii se afla in „functia de mapare a corpului”, localizata in lobul parietal drept. Potrivit acestei teorii, creierul nu include membrul afectat in forma corpului fizic. Mai mult decat atat, medicii explica faptul ca ar putea exista o disfunctie neurologica in zona de cartografiere a creierului. Trebuie mentionat faptul ca sindromul integritatii identitatii corporale nu se refera doar la amputarea unui membru, ci si la faptul ca aceasta afectiune implica orice alta dorinta care altereaza integritatea corpului.

Sindromul Stendhal

Sindromul Stendhal a fost numit asa dupa faimosul autor francez Stendhal, care a trait in secolul al 19-lea si a scris despre vizita sa la Florenta si despre faptul ca picturile de acolo l-au umplut de emotie, lucru ce l-a facut sa se confrunte cu palpitatii pe toata durata sederii lui acolo. Cei care sufera de aceasta tulburare se confrunta cu simptome ca ameteala, batai rapide ale inimii, lesin, confuzie si chiar halucinatii atunci cand vad o opera de arta deosebit de frumoasa. Sindromul Stendhal a fost cel mai des relationat cu lucrarile de arta din Florenta si Italia.

Sindromul insensibilitatii congenitale la durere

Poate parea un lucru benefic in cazul luptatorilor, insa aceasta afectiune se datoreaza unei mutatii a unei gene, asociata cu transmisia durerii in corp. CIPA sau Insensibilitatea Congenitala la Durere cu Anhidroza (Congenital insensitivity to pain with anhidrosis) reprezinta un sindrom ereditar extrem de rar al sistemului nervos, un tip de neuropatie senzoriala si autonoma ereditara (HSAN) in care suferinzii nu simt fizic durerea, devenind astfel imuni la orice fel de durere fizica. Pana in prezent, in Statele Unite ale Americii, au fost inregistrate 100 de asemenea cazuri.

Sindromul varcolacului

Cunoscut si sub numele de “hipertricoza”, aceasta tulburare fizica pot fi identificata destul de usor – suferinzii au un exces de par pe corp. Acesta afectiune isi poate face aparitia inca de la nastere sau poate fi dobandita mai tarziu in viata. Parul poate creste in exces pe tot corpul sau doar in anumite parti. Nu exista in prezent niciun leac pentru tratarea acestui sindrom, in afara de indepartarea temporara a parului (ras, ceara etc) sau metodele permanente cum ar fi tratamentul cu laser.

Sindromul Capgras

Aproape ca suna ca un scenariu de film, dar oamenii care sufera de sindromul Capgras au convingerea ca un prieten apropiat sau un membru al familiei lor a fost inlocuit de un impostor identic ca aspect. Aceasta iluzie poate conduce la dezvoltarea unui comportament psihotic, violent asupra “impostorului”. Suferinzii pot avea dificultati chiar si in perceptia corecta a propriei persoane. Se spune ca acest sindrom are legatura cu alte tulburari mentale, cum ar fi dementa sau schizofrenia paranoida.

Sindromul sinestezic

Sinestezia este o conditie in care oamenii tind sa asocieze un stimul cu unul dintre cele 5 simturi atipice pentru stimulul respectiv. Mai exact, oamenii care sufera de sinestezie sunt in stare sa “vada” sunetele si sa “auda” culorile. Aceasta afectiune nu este una periculoasa, este adesea genetica si se considera ca suferinzii nu sunt constienti de faptul ca aceasta conditie nu exista pana cand cineva nu le spune. In urma cercetarilor, s-a constatat ca, datorita naturii sale senzoriale, sinestezia este frecvent intalnita la artisti si muzicieni.

Sindromul Moebius

Aceasta conditie genetica rara, neurologica apare la 10 dintr-un milion de nasteri si este caracterizata prin paralizie faciala periferica. Oamenilor care sunt diagnosticati cu acest sindrom le lipseste capacitatea de a da nastere expresiilor faciale sau chiar de a clipi. Adesea, acest lucru este interpretat ca fiind neprietenos atunci cand oamenii nu stiu despre aceasta tulburare. In prezent, nu exista niciun tratament pentru acest sindrom.

 

Text: Andreea Popescu