Vlad Mirita: „Azi avem baieti, dar n-avem barbati”

Nu stiu ce sa va spun mai intai despre tenorul Vlad Mirita… ca are o voce extraordinara, ca are mult farmec, ca este foarte deschis si spiritual sau ca are atatea lucruri interesante de spus incat mi-as fi dorit sa avem macar zece pagini la dispozitie pentru interviu? Mai bine va las sa(il) cititi…

 

TONICA: Ce simti cand esti pe scena? Te-am vazut si ascultat cantand si emani multa bucurie si liniste cand faci asta…

Vlad Mirita: In primul rand, vreau sa va multumesc pentru ca m-ati invitat sa stam de vorba si va spun ca imi face placere! Cand sunt pe scena, uneori am emotii mari. Emotiile sunt mai mici cand cant cantece, arii, cantonete pe care le stiu foarte bine si pe care le cant de multi ani si sunt destul de mari cand sunt rugat sa adaug in repertoriu, pentru un concert anume, lucrari noi care se canta foarte rar si pe care nu le cunosc. Oricat de bine si de repede ai invata, o lucrare muzicala noua are nevoie de putin rodaj pana se “pune in glas”, dar sunt situatii cand nu iti permiti acest lux, pur si simplu nu ai timp sa rodezi acea lucrare…o inveti intr-o zi, doua, depinde de lungimea si complexitatea ei, si ai la dispozitie 2 repetitii inainte de concert. Ma bucur daca spui ca eman liniste si bucurie.E, intr-adevar, o bucurie si pentru mine ca artist sa vad oameni in fata mea si sa le dau prin cant o parte din trairile mele. E dar din dar, pentru ca a putea sa canti e un dar de la Dumnezeu.

 

T: Unde te putem vedea in perioada urmatoare, ce planuri ai pentru vara aceasta?

VM: La inceputul verii, pe 15 iunie, avem un eveniment mare la Targoviste, in orasul meu natal. Este vorba de un spectacol foarte complex, o lectie de istorie pusa in scena chiar la poalele Turnului Chindiei in Curtea Domneasca. Vom relua un moment crucial din istoria Europei – celebrul atac de noapte al lui Vlad Tepes asupra taberei turcesti. Moment fara de care Europa ar fi aratat astazi cu totul altfel. Eu voi fi unul dintre cei cinci capitani ai lui Vlad VodaTepes si voi avea si un moment muzical in acest spectacol. E un spectacol foarte complex, cu scene de lupta, cu cai, cu cascade, multi oameni implicati, actori foarte cunoscuti, cascadori si figuratie, recuzita si costume medievale…deci un spectacol care necesita foarte multa pregatire. Sper din tot sufletul sa avem vreme buna si cat mai multa lume si mai ales copii, sa se bucure de acest moment grozav!

 

T: Imi spuneai ca tocmai te-ai intors de la Muntele Athos. Cum a fost experienta si de ce ai vrut sa pleci in aceasta calatorie?

VM: Sfantul Munte Athos este unul dintre punctele fierbinti ale ortodoxiei. Un etalon pentru toate manastirile crestin-ortodoxe, in sensul ca randuielile manastirilor athonite sunt cele mai aspre si astfel vietile calugarilor din Athos sunt in multe cazuri apropiate de sfintenie sau chiar se confunda cu sfintenia. E a doua oara cand merg acolo si cred ca o sa mai merg daca ma ajuta Dumnezeu. In afara faptului ca frumusetea locului este parca rupta din basme, manastirile, in marea lor majoritate, sunt si ele de o frumusete coplesitoare. Dar duhul locului sau, casa maexprim in termeni mai actuali, energiile pe care le simti acolo si care te patrund,sunt greu de descris. Sunt energii capabile sa iti schimbe viata. Pentru ca una e sa auzi povesti despre si sa vezi inregistrari video sau fotografii si alta e sa participi la asprul program de rugaciune al manastirii care te gazduieste si sa simti dimensiunea spirituala a oamenilor care au ales sa renunte la bucuriile lumii si sa se daruiasca vietii calugaresti si ascensiunii catre Dumnezeu cu orice chip! Un om care iti vorbeste cu blandete si a carui viata spune mai mult decat indrazneste el sa te sfatuiasca are puterea sa te puna pe ganduri si sa-ti reaseze sistemul de valori in cateva minute.

 

T: De unde a venit aceasta aplecare a ta catre spiritualitate? Se spune ca oamenii se indreapta catre Dumnezeu cu precadere atunci cand trec printr-un moment greu in viata…

VM: Cred ca pe toti ne preocupa acest aspect la un moment dat. Doar ca la diferite intensitati, poate. Dumnezeu cheama pe fiecare mai aproape in fel si chip. Pentru ca fiecare om e unic si modul in care lucreaza Dumnezeu cu fiecare este unic. Am parcurs in timp mai multe etape, am adunat experiente si placute, si mai putin placute, toate inlantuite perfect ca eu sa imi pun intrebari si sa ajung sa imi doresc sa inteleg ce vrea Dumnezeu cu mine si sa imi doresc sa si implinesc ce am realizat ca vrea de la mine. Sigur ca partea cu implinitul e mereu cea mai grea si am observat ca, de fapt, cel mai greu e sa vrei cu adevarat. Si e singurul merit al omului – meritul ca “isi doreste”. Restul tot Dumnezeu ajuta. El te ajuta sa poti. Daca nu vrei, nu poti.Noi nu suntem degeaba pe lumea asta si nu avem niciun aport la realitatea ca traim. Viata este un Dar, cel mai mare. Toti ne-am trezit ca suntem vii si fiecare are cel putin un inca un dar pe langa Darul cel mare care este viata insasi: fiecare are un talent, o anumita indemanare, poate minte mai multa, poate frumusete sau sanatate (atat de rara astazi) sau un discurs electrizant. Cu aceste daruri, omul razbate in viata (daca gestioneaza bine ce are) sau risipeste, rateaza (daca nu apreciaza si nu foloseste bine ce a primit). E mult de vorbit despre spiritualitate, dar e bine ca fiecare dintre noi sa caute sincer rostul pe lume si pe Dumnezeu si sa-l combata daca are argumente, dar s-o faca sincer si va ajunge la Adevar.

 

T:Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai invatat de la viata despre viata?

VM: Am invatat ca nu tot ce vedem la televizor sau pe internet trebuie numaidecat sa luam de bun. Si, de asemenea, nu tot ce societatea afirma ca valoare azi e cu adevarat valoros, ci timpul va arata si va cerne valoarea de balast. Am invatat ca e un motiv pentru care port un cap pe umeri si ca am puterea si toti avem puterea sa discernem daca suntem un pic atenti si nu ne grabim cand luam decizii. Am invatat ca natura este sfanta si ca ea ne dezvaluie, daca avem disponibilitatea sa o observam, sa o “ascultam” – ne dezvaluie multa intelepciune si mult adevar si multe solutii. Si invat in continuare daca tot sunt viu.

 

T: Ceinseamna succesul pentru tine? Dar fericirea?

VM: Succesul e de asemenea un Dar care vine din alt Dar – glasul pe care l-am primit. Daca folosesc Darul primit cu recunostinta, cu grija si cu harnicie, am succes. Am avut si multe insuccese si asta din cauza faptului ca nu am privit ce am ca pe un dar, ci ca pe ceva al meu, ca pe ceva ce ma face superior, si asta a fost motiv sa ma mandresc si sa ma consider “important”. Or, am invatat ca nu sunt nimic fara darurile pentru care nu am niciun merit. Ca nu eu am ales sa am voce, m-am trezit cu ea. Fericirea vine din faptul ca intelegi ca Dumnezeu te-a facut cu un scop… Si ca scopul nu e sa fii si sa te manifesti numai in beneficiul tau, deci sa fii egoist. Scopul, si de aici vine si fericirea, e sa imparti bucuriile cu altii…sa-i bucuri si pe cei din jur si astfel te bucuri de mai multe ori. Bucurie peste bucurie inseamna Fericire

 

T: Apropo de albumul cu muzica interbelica pe care l-ai lansat, vorbeai despre povestea barbatului interbelic. Ce a pierdut barbatul de azi din ceea ce avea barbatul interbelic si ce a castigat?

VM: Fiecare epoca cu specificul ei.Oamenii, in schimb, se repeta.Ma refer la tipologiile de caracter, care se mostenesc sau se dobandesc. Si cred ca in mare avem cam aceleasi tipologii de oameni la fiecare generatie. Adica fiecare generatie are golanii ei si cumintii ei. Fiecare generatie are femeile ei usoare si femeile ei virtuoase. Are lacomii ei si generosii ei. Are barbati afemeiati si barbati echilibrati… Si specificul fiecarei epoci potenteaza sau reprima anumite predispozitii. De exemplu, noi acum ne asemanam specificului perioadei interbelice.Suntem in capitalism. Avem multe libertati si de aici vedem in jur multi oameni care se declara “liberi”…care isi tolereaza tot felul de capricii, vicii. Avem “exemple” de muieri trasnet care invart zeci de barbati pe deget, la fel ca si in anii ’30. Cantecele de atunci, pe care in parte le stiam si pe altele le-am descoperit, spun povesti perfect valabile azi. Avem cantecul care ne-o descrie pe Zaraza si vedem si astazi duplicatele Zarazei prin cluburile din Bucuresti… si tot asa… In anii de comunism, fiind o epoca cu alt specific, acest tip de manifestari erau reprimate. Eram mai morali din punctul asta de vedere, dar specificul sistemului comunist facea sa iasa la suprafata alte defecte ale omului. Stim cu totii ca, dupa multi ani, desecretizarea dosarelor a scos la iveala nenumarate tradari… pentru mici privilegii se tradau intre ei vecini, frati etc. Noi azi semanam cu interbelicii, dar am pierdut din eleganta. Noi azi ne imbracam destul de prost si ne lipsesc manierele. Atunci si la curve mergeai imbracat frumos si le vorbeai cu respect, iar azi pana si nevestele sunt apelate cu “fa”. Cam trist.

 

T: Pentru ca tot vorbim despre schimbari atunci vs acum, se tot face referire la faptul ca, in ultimul timp, tot mai multe femei incep sa-si piarda din feminitate in incercarea aceasta de a face aceleasi lucruri ca si barbatii. Tu ce crezi despre asta? Si ce trebuie sa aiba pentru tine o femeie pentru a fi frumoasasi feminina?

VM: E un alt viciu al societatii de azi. Societatea ne-a invatat dupa comunism ca trebuie sa fii smecher si ca munca e pentru prosti. Apoi ne-a trasat tendinte…si avem azi baieti, dar n-avem barbati. Baietii pot avea bani, dar n-au maniere si nu stiu ce e munca si responsabilitatea. Pot avea haine, dar n-au caracter.Pot fi uneori chiar usor efeminati sau mai mult… si putem continua. Atunci femeile aleg din ce exista. Ce nu gasesc in baieti, incearca uneori sa suplineasca ele. Si avem manifestari de genul „femeia buna la toate”. E si femeie, dar schimba becuri si prize sau vine cu 5 plase de la supermarket. Sau conduce un business. Sau, mai rau,un taxi sau un TIR etc.Vedem si manifestari de genul “girl power”, feministele. Femeile independente care se descurca fara barbati, vaneaza unul mai „teapan”, se imperecheaza cu el sa iasa copilul frumos, dar il cresc singure si isi asuma asta. Sunt sigur ca toate tanjesc dupa dragoste sincera, dupa un barbat puternic, dar nu badaran, dupa un barbat manierat, dar nu efeminat, dupa un barbat serios, sincer, tandru, dupa un partener de viata pe care sa se poata baza nu numai in pat sau financiar, ci si emotional.Un partener trup si suflet! Ceva aproape de neimaginat azi.„Asa ceva nu exista”, se spune des. Sunt mai rari, dar sunt!

 

T: Ce faci cand esti foarte stresat, tensionat, ce te relaxeazasi te linisteste?

VM: Acum din ce in ce mai des ma refugiez in natura. Natura si prietenii imi incarca bateriile si imi alunga stresul.Sunt pasionat de agricultura si am la Targoviste la parinti o mica gospodarie cu animale si pasari de curte, unde cand ajung nu intru in casa decat sa mananc si apoi cand apune soarele.Ma oboseste fizic, dar imi odihneste mintea, adica exact de ce am nevoie pentru un somn bun apoi.

 

T: Stiu ca iti place sa calatoresti si iubesti caii. De unde vin aceste pasiuni? Si ce alte lucruri iti place sa faci in timpul liber?

VM: Calatoriile nu ma mai pasioneaza, chiar ma obosesc, pentru ca de la 20 de ani calatoresc incontinuu. Nu imi placesa fac si sa desfac bagajul, e unul dintre cele mai grele lucruri pentru mine. Plec cu treaba de cele mai multe ori si se intampla ca daca ajung intr-un loc mai deosebit, sa mai zabovesc o zi, doua, rar mai mult. Apoi o calatorie pe care o astept demult, dar n-am avut tihna necesara pana acum, este un tur al Romaniei. Cu opriri in locurile incarcate de istorie sau in sate care pastreaza traditiile, unde mai gasesti mesteri populari, la sfintele manastiri de prin Oltenia sau Bucovina. Si nu in ultimul rand, am de bifat cateva pensiuni care fac trasee calare. Caii imi plac de mic copil, bunicul meu a avut cal.

 

T: Faci sport, mananci sanatos, cum te mentii in forma?

VM: Fac sport, dar nu regulat. Incerc sa revin cat de cat la o forma fizica atunci cand simt ca ma „inmoi”. Si la Targoviste imi place sa ma implic fizic in gospodarie, cand ajung, muncesc. Imi place de obicei munca bruta. De mancat, incerc si reusesc, de cele mai multe ori, sa mananc sanatos. Consum aproape exclusiv produse din curtea de la Targoviste: oua, carne de pasare, carne de porc crescut in libertate – mangalita (o rasa de porc autohtona, renumita pentru gustul deosebit al carnii si pentru colesterolul bun – acizi grasi nesaturati), lapte de capra de la cele 2 caprite. Exceptie fac atunci cand mananc in oras sau la prieteni, dar si ei au grija cu ce pun pe masa.

 

T: La final, transmite-le un mesaj cititoarelor Tonica…

VM: Am ajuns, in sfarsit, la final si ma bucur ca am stat de vorba. Le urez sa fie mereu tonice – trup si suflet!

 

Text: Bianca Badescu