Secolul XXI a venit peste întreaga populație a lumii cu revoluția tehnologică impresionantă, care a dat peste cap obiceiurile, modalitățile de abordare a vieții, cu o reconfigurare a industriilor și apariția unor noi tipologii de meserii, adaptate noilor realități tehnologice.
Viteza este cuvântul de ordine al secolului XXI și în orice direcție te-ai uita, indiferent de domeniu, viteza a pus stăpânire pe toate lucrurile si acțiunile astfel încât este imposibil să faci abstracție de ea.
Pauzele inteligente și rutina zilnică sănătoasă sunt, în condițiile de mediu prezente, cheia unei vieți de calitate trăite în secolul XXI.
Dacă viteza ne ajută să comunicăm, să interacționăm cu oameni din toate colțurile lumii, ne ajută să achiziționăm bunuri din aproape orice țară din lumea aceasta, să avem acces la informația predată de către unele dintre cele mai luminate minți ale vremurilor actuale, pauzele inteligente și rutina zilnică sunt imperios necesare să le aducem în viața noastră pentru a ne echilibra mental, fizic și emoțional.
Ce sunt rutina zilnică, sănătoasă, și pauzele inteligente?!
Să ne imaginăm că viața noastră este o cursă de Formula 1 si noi sunt piloți care ne dorim mereu victoria. Este imposibil, ca atunci când pornești într-o cursă nebună de Formula 1, dacă nu ai create automatismele legate de cum să reacționezi atunci când afară plouă sau de ceea ce trebuie să faci când depășești un alt mono post, să performezi.
Trebuie să știi când să iei piciorul de pe accelerație când intri într-o curbă sau să iei pauza necesară pentru a schimba pneurile. Automatismele sănătoase sunt cele care fac diferența dintre a face o cursă bună sau una în care ratezi totul la primul obstacol sau mai grav să suferi un accident grav.
Astfel, trebuie să conștientizăm mai întâi că viteza este punctul forte al secolului nostru, dar în același timp, și marea noastră slăbiciune.
Atunci când faci totul într-o mare viteză, cel mai probabil este că nu vei mai fi atent la detalii, vei ignora ceea ce vrea să iți transmită cu adevărat cel de lângă tine, vei fi axat cel mai adesea doar pe propriul tău interes, neluând în considerare și ce ar trebui să faci pentru ca tot angrenajul din jurul tău să funcționeze la cei mai buni parametrii.
Pe de-o parte, faptul că putem comunica la distanță, că ne putem deplasa într-un timp relativ scurt dintr-o parte în alta a lumii, că putem pregăti ceva extrem de rapid de mâncare utilizând produse semipreparate, sau că putem achiziționa lucruri materiale într-un timp extrem de scurt din colțul celălalt de lume, ne creează falsa idee că avem mai mult timp pentru a face tot ceea ce ne dorim. Iar atunci când realizăm că nu este chiar așa, dezamăgirea este extrem de mare.
Pentru că, pe de altă parte, viteza ne ucide înainte de vreme: accidentele rutiere mortale sau care lasă în urmă oameni cu afecțiuni ireparabile sunt la ordinea zilei, bolile create de sedentarism (ne deplasăm în viteză, cu mijloace de transport de mare viteză, dar stând pe loc, nedepunând fie niciun efort fizic, fie doar unul minimal) ne omoară lent.
De asemenea, comunicarea în viteză nu ne mai face atenți la ceea ce vrea să ne transmită cu adevărat interlocutorul și astfel, relațiile se destramă cu aceeași viteză cu care se înfiripă, lăsând în urma lor răni mai ușoare sau mai profunde, cu impact psihologic pe termen scurt sau pe termen lung, acestea transformându-se apoi în cicatrici care vor rămâne acolo pentru tot restul vieții și cu care va trebui să ne învățăm să trăim.
Ce presupune tot acest lucru? Un consum energetic și emoțional extrem de mare, pe care îl vom utiliza pentru a ne repune pe linia de plutire sau pentru a ne menține cât mai mult într-o stare bună, dar cu mult efort. Având nevoie de aceste resurse pentru a ne „repara”, vom avea mult mai puțină energie și dedicare lucrurilor, situațiilor care ne sunt cu adevărat benefice.
Din acest motiv, cel mai important lucru pe care trebuie să-l aducem în atenția oamenilor secolului XXI este acela de a învăța să fie mai buni observatori ai propriei lor vieți, să învețe să ia piciorul de pe accelerație, să ia o pauză de calitate pentru a putea să meargă cu ușurință mai departe, iar atunci când își iau această pauză, să se reconecteze cu tot ce înseamnă valorile lor personale.
Iar deconectarea nu înseamnă doar că mi-am setat cronometrul și am luat 5 minute pauză, gata, acum reintru în tumultul vieții, pauza înseamnă a învăța să te respecți pe tine și pe cei din jur, înseamnă a crea timp de calitate, înseamnă moderație și a lucra la a găsi un echilibru real în viața ta.
Atunci când apeși pe butonul de pauză fii atent la a te observa cum reacționezi la diversele situații prin care ai trecut în ultima perioadă și vezi ce anume, în mod real, te-a făcut să reacționezi așa. Dacă este ceva pozitiv, ia aminte conștient la acea situație și ține-o minte (vei putea la un moment dat să te folosești de ea pentru a te ridica atunci când ești supărat sau trist), dacă este o reacție negativă, pune-ți de mai multe ori întrebarea ce buton „roșu” ți-a apăsat persoana sau situația respectivă și încearcă să ți-l notezi undeva, pentru ca mai târziu, sa revii asupra lui și să lucrezi țintit pe acea problemă care cu siguranță nu este rezolvată și încă deranjează dacă ți-a fost scoasă în față.
Viteza ne apropie și ne desparte în același timp, dar dacă noi reușim să gestionăm pauzele reale din viața noastră, putem să beneficiem cât mai mult doar de atuurile aduse de viteză și chiar mai mult, să o facem să lucreze pentru noi și nu împotriva noastră.
Să încercăm să vedem câteva exemple concrete despre ce ni se întâmplă atunci când viteza lucrează în defavoarea noastră, pentru a vedea dacă și voi le regăsiți în realitatea vieții voastre actuale, cu intenția de a le identifica și de a lucra cu ele.
- Ne grăbim să facem cât mai multe lucruri pentru că tehnologia ne ajută și vrem să găsim acceptare și valorizare din partea a cât mai multor oameni.
- Ce se întâmplă în realitate, pe termen lung? Ajungem să ne suprasolicităm, uităm de pauzele atât de necesare pentru o viață echilibrată și de calitate, devenim irascibili, nu ne mai putem concentra și ceea ce părea minunat pentru o perioadă scurtă de timp, menținut pe termen lung va ajunge să lucreze împotriva noastră.
- Viteza circulației informației ne aduce în față exemple din viața oamenilor de pretutindeni din această lume, din cele mai diverse medii sociale, și, dacă nu ne găsim într-un echilibru conștient al vieții noastre, ia naștere un proces extrem de periculos: acela de a compara mere cu vișine.
- Ce se întâmplă atunci când ajungem să ne comparăm viețile cu ale altor oameni, neștiind mai deloc ce este cu adevărat în viața reală a acelora? Mai mult, privind la oamenii care nu trăiesc în același mediu social cu noi, nu au aceleași valori personale după care se ghidează în viață și nici aceleași priorități ca și noi, sunt generate niște judecăți false care duc la apariția unor sentimente nocive propriei persoane.
- Viteza de deplasare dintr-un loc în altul ne-a alimentat setea nestăvilită de a bifa cât mai multe obiective din lumea aceasta nu în special pentru a descoperi alte culturi sau de a deveni mai buni și mai culți pentru că acesta ar ține de un proces de dezvoltare conștientă, ci, în majoritatea timpului, deoarece aceste călătorii au devenit atât de facile și accesibile în timp și spațiu, le-am minimizat importanța lor în evoluția noastră și le-am trecut la a ne crește importanța în fața noastră, dar și în fața celorlalți din „haită”.
- Ce se întâmplă cu noi atunci când devenim de-a dreptul captivi în a bifa în viteză cât mai multe țări, locuri de vizitat, tocmai pentru că este facil? Devenim, fără să ne dăm seama, sclavii propriului nostru ego și ajungem să nu mai valorizăm lucrurile cu adevărat importante din viața noastră.
- Tot viteza ne-a facilitat relațiile/interacțiunile la distanță, fapt minunat pe de-o parte (putem avea acces la oameni la care nici măcar nu ne-am fi gândit că i-am fi putut aborda vreodată), dar, pe de altă parte, dacă nu știm să le gestionăm cu atenție și ancorați în realitate, ne pot aduce promisiuni deșarte mult mai lesne decât în cazul unei întâlniri față în față, speranțe false construite cu ușurință din spatele unui calculator.
În această zonă vom avea de a face cu cei mai mari maeștri ai ticluirii cuvintelor frumoase și a promisiunilor în van împachetate în cel mai frumos și ademenitor ambalaj.
- Ce se întâmplă atunci când te afli într-un moment mai puțin echilibrat din viața ta și descoperi magia întâlnirilor rapide, în spațiul virtual? Există o mare probabilitate de a deveni obiectul șantajului emoțional al unor indivizi care au abilitatea de a „fermeca” doar din cuvinte bine alese, posibilitatea de a „vorbi” cu o altă persoană decât cea care se prezintă a fi în online, sau chiar de fi convins/convinsă că cel/cea cu care vorbești este doar de tine și numai de tine interesat/interesată, iar în realitate să fie chiar implicat/implicată într-o altă relație semnificativă, neavând nici cel mai mic gând să se implice la modul real cu tine.
„Suită-n Ford la București,
S-a-ndrăgostit de ochii lui.
„Căsătoriți” pân’la Ploiești,
Au „divorțat” lângă Vaslui.” Corneliu Costăchescu – Pledoarie pentru epigramă
Ce potențiale soluții am putea avea în vedere pentru a preveni apariția acestor situații neplăcute în viața noastră?
- Să ne valorizăm mai mult și să investim mai mult timp, atenție și resurse pentru a ne cunoaște mai bine, pentru a ne descoperi sau reaminti care ne sunt valorile personale, pentru a ne identifica credințele limitative și a ni le rezolva, pentru a putea să ne găsim un echilibru real în viață
- Să învățăm să ne observăm mai mult și să ne ascultăm mai bine corpul și intuiția
- Să învățăm să îi observăm mai bine și pe cei cu care interacționăm și să-i ascultăm mai atent
- Să realizăm și să integrăm în realitatea noastră faptul că oamenii sunt diferiți, au priorități diferite și reacții care de cele mai multe ori nu coincid cu ceea ce credem noi că ar trebui să se întâmple într-o anumită situație
- Și, nu în ultimul rând, toate aceste lucruri le putem preveni luând piciorul de pe accelerație din când în când și prețuind fiecare clipă trăită, fără să ne grăbim spre inevitabilul final.
În concluzie, în secolul vitezei starea de bine este strict legată de capacitatea noastră de a ne opri, a respira conștient și de a fi.
Întrebarea pe care trebuie să o avem mereu prezentă în conștiința noastră este: „Spre ce mă îndrept cu atâta viteză, când viața mea este oricum limitată în timp și spațiu?”
Autor: Dr. Simona Boldea – Motivational Architect
Foto: PR