Stimata Doamna, sunt actrita pensionara intr-un teatru important, in provincie. Sunt pensionara pentru ca… noua directie (noua de cativa ani), fericita ca, in sfarsit, a ajuns la putere, dupa anul 1989, a gasit cu cale sa scape de actorii “batrani” si cu roluri multe si succese la activ.
Au venit la putere “LUPII TINERI” – tineri, vorba vine, caci sunt mai in varsta decat mine, dar nejucand prea mult, inainte de a fi ei directori, sunt… tineri! Si-au impartit roluri, se joaca numai piesele puse de ei, cu ei in distributie sau cu prietenii lor. Dar ca sa nu bata prea mult la ochi, au hotarat sa se dea marinimosi, acceptand uneori ca noi, actorii pensionari, sa avem cate un proiect la care sa lucram. Asa se face ca, alaturi de alti cativa actori, am inceput repetitiile la o piesa. Initial, am fost incurajati, piesa e scrisa de un autor valoros si parea ca totul este in regula, cand, deodata, directorul a cerut… o vizionare-fulger (ce vizionare poate fi aceea pentru care nu avem conditii de scena?). Si desi in sala erau numerosi colegi impresionati, desi noi am fost foarte buni (chiar asa subiectivi cum suntem, dupa ani buni de scena, cred ca ne putem pronunta.), la discutii, directorul, plictisit, ne-a comunicat ca lui nu-i place piesa si vrea sa ne menajeze de un eventual esec! Am ramas muti… noi toti actori cu experienta nu ne puteam crede urechilor cum un actoras mediocru, devenit director din conjunctura – si sigur sustinut -, un actor caruia nu-i poti aminti de un rol al sau reusit, cu obraznicie calca in picioare munca noastra de luni de zile!!! A baiguit ceva: ca nu avem un regizor si o conceptie regizorala (desi chiar el ne-a refuzat ori de cate ori ii propuneam un regizor), apoi a motivat ca e bolnav si a sters-o. Am ramas cu totii inmarmuriti. Nu stiu ce sa fac! Sa ma mai lupt, sa accept ca am fost pacaliti marsav? Dumneavoastra, cu sufletul dumneavoastra de artist, poate ma intelegeti.
Cezara Dafinescu: Draga mea, te inteleg mai mult decat poti tu sa-ti imaginezi. Si aici, la Bucuresti, in teatre mari se petrec lucruri asemanatoare. O sleahta… hamesita, ahtiata dupa bani si avantaje, taie si spanzura si aici. E vremea lor, a nonvalorilor… E vremea capatuitilor fara talent. Calca peste suflete numai ca sa prospere. Prin comportarea lor se definesc. Nu sunt ARTISTI cei care intra cu ciubotele in viata noastra, a adevaratilor oameni sensibili… de arta. Un filosof spunea: “Un om valoros, cand vede un alt om valoros, incearca sa intre in competitie cu el. O nonvaloare, cand vede un om valoros, incearca sa-l distruga.” E cazul directorilor nostri. Sunt si eu la fel de mahnita ca si tine. Nu pot sa te ajut in niciun fel. Singura ta consolare, cred, e ca, atunci cand esti pe strada si te intalnesti cu oamenii, spectatorii tai, ei iti adreseaza un zambet si o vorba buna. Gandeste-te ca pe asa-zisii tai directori abia ii cunosc. Stiu, e o slaba consolare, dar tot e ceva. Gandeste-te ca nu ai trait degeaba si ai reusit sa aduci macar un strop de bucurie in vietile spectatorilor tai! Ca sa te consolez, ar trebui sa-ti spun ca “totul se plateste”, dar acum nu mai sunt asa de sigura ca asa e!
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.