În ultima vreme, auzim des vorbindu-se despre despre „autism virtual”. Este vorba de fapt despre un ansamblu de simptome care apar la copii.
Despre ce este vorba? De mirajul ecranelor de orice fel. De care se simt atrași cei mici chiar și până într-un an, indiferent că este vorba de televizor, smartphone, tabletă. Din lipsă de timp, din cauza oboselii sau din cauza contextului creat de pandemie, unii părinți își lasă micuții prea mult în fața acestor device-uri, care le captează complet atenția.
Mirajul ecranelor
„L-am numit autism virtual pentru că are simptomele specifice copiilor cu autism. Simptome perfect identice. Este aproape imposibil să faci diagnosticul diferenţiat dacă are sau nu are autism virtual sau autism clasic pentru că simptomele sunt perfect la fel. Simptomele autismului sunt lipsa reciprocităţii sociale, lipsa contactului vizual, lipsa dezvoltării limbajului, lipsa jocului şi mai ales a jocului social, de rol în care copilul se preface că este ceva sau că face ceva şi jocurile stereotipe şi repetitive”, a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă, Marius Zamfir, psiholog şi coordonator Centrul pentru Copii cu Autism.
Vorbim despre copii sănătoși, cu vârste cuprinse între 0 și patru ani, care dezvoltă simptome identice autismului, dar care, din fericire, după ce sunt feriți câteva luni de expunerea la ecrane, își revin.
Reveniri miraculoase
De-a lungul anilor, creșterea cazurilor de copii diagnosticați cu autism a crescut fulminant, dar, în unele situații, cei mici nu mai aveau simptomatologie după o vreme. Norocoșii erau chiar cei „uitați” ore în șir de părinți în față ecranelor, mai mult de patru ore zilnic.
Doi medici pediatri francezi, dr. Isabelle Terrasse și dr. Anne-Lise Ducanda, și-au îndreptat atenția spre aceste cazuri de autism virtual, descoperind că, o dată izolați de ecrane, copiii își revin miraculos și că, din cauza timpului petrecut în față ecranelor (laptop, tabletă, calculator, smartphone), dezvoltarea creierului acestor copii a fost oprită.
Ce efecte au ecranele?
Creierul unui copil mic nu se poate dezvolta fără acest simţ al atingerii și al interacțiunii cu obiecte și alți oameni, lumea virtuală, pentru bebeluși și toddleri, nu poate deveni reală. Dar, schimbul de imagini atrăgătoare și zgomotul, care vin din ecranele dispozitivelor electronice, captează atenția copilului, însă împiedică dezvoltarea sănătoasă a creierului.
„Cea mai mare ruptură care se creează este cea între senzaţia auditivă şi percepţia. Senzaţia este faptul că auzim. Percepţia este faptul că înţelegem ce auzim. Ca să putem transformă o senzaţie în percepţie, avem nevoie de o interacţiune directă cu obiectele şi cu persoanele respective. Aceasta nu se poate transforma doar printr-un mediu virtual, cel puţin în etapa iniţială de dezvoltare a copilului.”, a declarat Marius Zamfir.
Copilul devine în scurt timp, dependent de ecran. El nu mai simte nevoia să interacționeze cu părinții, frații și surorile, să comunice cu ei. Chiar și desenele animate – pot genera emoții dureroase cărora cel mic nu le poate face față. Aceste sentimente pot duce la un comportament violent și agresiv la un copil mic.
Importanța interacțiunii sociale
Dr. Ducanda spune că toddlerii repetă şi învaţă cuvinte pe al căror sens nu îl înţeleg. Copilul învaţă să numere, dar fără să ştie că înseamnă, în esenţă, acele cuvinte. Spre exemplu, copilul poate repeta la nesfârşit cifra trei, dar dacă îl rogi să îţi dea trei creioane el nu va înţelege noţiunea. Sau, dacă pui un copil faţă în faţă cu o fotografie şi întrebi „Ce face fetiţa din imagine?”, vei primi ca răspuns „Ce face fetiţa din imagine?”, în loc de o explicaţie.
În mod normal, copiii învaţă sensul cuvintelor prin interacţiune socială – prin jocul cu diferite obiecte, prin contactul cu persoanele cu care interacţionează, care le oferă explicaţii pentru ceea ce văd şi trăiesc. Atunci când mama spune: „pune-ţi geacă pe tine şi hai afară”, copilul asociază geacă cu temperaturile reci, cu un anumit context. Copilul învaţă despre lume, despre obiecte, despre jucării, prin interacţiune, cu toate simţurile. Pe ecran, el vede personajul îmbrăcându-se, dar nu înțelege motivul. Creierul unui copil înregistrează făcând conexiuni şi nu se poate dezvolta fără atingere, fără interacţiune.
De unde această explozie a simptomelor specifice autismului? Trebuie să ne gândim că în anul 1975 există, în cele mai bune cazuri, cel mult un televizor într-o casă. În 2020, în case există peste 10 ecrane (telefoane, tablete, laptopuri etc.), iar în magazinele de jucării sunt disponibile tablete recomandate copiilor de peste 6 luni.
Cât lăsăm toddler-ul în față ecranelor?
Copiii mici sunt expuși la ecranele din locuințele noastre mai mult decât este recomandat, de exemplu, de Academia Americană de Pediatrie. Această instituție spune că micuții sub vârsta de 2 ani să nu fie expuși deloc la astfel de ecrane ale dispozitivelor electronice, iar copiii mai mari de doi ani ar trebui să aibă o perioadă limitată la 2 ore pe zi petrecute în față unui ecran. Băieții sunt mai afectați de autismul virtual.
Vrei sa stii cum sa ai grija de tine si de copilul tau in fiecare etapa a vietii lui?
În anul 1975, 1 din 5000 de copii era diagnosticat cu autism.
În anul 2005, 1 din 500 de copii era diagnosticat cu autism.
În anul 2014, 1 din 68 de copii este diagnosticat cu autism.
Cristina Dudău
Foto Shutterstock