A ajuns sa faca teatru din intamplare si de atunci aduce buna-dispozitie publicului, atat pe scena Teatrului “Constantin Tanase”, unde o puteti vedea jucand, cat si in momentele umoristice din emisiunea Confidential. Valentina Fatu vorbeste deschis in interviul pe care ni l-a acordat despre meseria de actrita si cea de mama, despre culisele teatrului, feminitate, destin si viata de zi cu zi.
1. Stiu ca ati ajuns dintr-o intamplare sa studiati teatrul de revista. Sa inteleg ca meseria de actrita a fost pentru dumneavoastra mai degraba un destin decat ceva la care ati visat de mica si spre care v-ati indreptat cu fiecare pas?
Adevarat! Din intamplare si printr-un noroc precedat, ca mai toate noroacele din viata, de un ghinion… Tocmai ratasem admiterea la facultatea de sport, eram in prima vara de dupa revolutie si, ca mai toti tinerii acelei perioade, imi spuneam: „Bun, si-acum?” N-am avut prea multa vreme de introspectii filozofice pe aceasta tema, caci, luata de val, de entuziasmul acelor timpuri si, la modul concret, luata de mana de catre sora mea mai mare, m-am trezit printre cei curajosi care incercau pe pielea (si banii) lor invatamantul privat din Romania. Sa nu va imaginati ca am fost un copil de bani gata! Nici pomeneala! Chiar imi amintesc ca, de cateva ori, am fost pe punctul de a renunta la studii, insa am gasit totdeauna sprijin in cei apropiati. Asa ca, in 1994, absolveam sectia de Arte-Teatru a Universitatii Ecologice. Multa vreme m-am intrebat (si m-au intrebat si altii) de ce nu am incercat sa dau admitere la facultatea de stat, la UNATC… N-am avut un raspuns atunci, asa cum nu am un raspuns nici acum. Poate nici n-as fi fost admisa, habar n-am, desi, la sfatul uneia dintre profesoarele noastre, am mers la o evaluare, ca sa-i zic asa, facuta de catre d-na Sanda Manu, care, dupa ce ne-a vazut pe mine si pe o colega a mea, mi-a spus ca ma asteapta in toamna la admitere… Nu m-am dus. Azi, amintindu-mi de intamplarea aceasta, zambesc nostalgic… Cine stie care ar fi fost drumul meu acum… Acesta? Altul? Viata a fost insa plina de daruri nesperate. ~n 1996, printr-o intelegere agreata de Ministerul ~nvatamantului, am putut sa sustin o serie de examene de diferenta si echivalare, iar mai apoi Licenta, in cadrul UNATC I.L. Caragiale.
2. Cum va simtiti pe scena? Ce senzatii va incearca in timpul spectacolelor?
Pe scena este ca-n viata! Poti sa ai o seara buna si sa simti ca publicul merge cu tine oriunde ai vrea sa-l duci… poti sa ai o seara mai putin buna… Eu cred foarte tare ca, in brandul de personalitate al unui artist, importanta este autenticitatea. De aceea, orice personaj as interpreta, el este, intr-o anumita masura, tributar felului meu de a fi, cel de toate zilele. Asa ca nu ma feresc sa arat publicului ca sunt fericita de intalnirea noastra, ca am emotii, ca iubesc si respect relatia pe care o construim impreuna, pas cu pas, spectacol cu spectacol…
3. Descrieti-ne putin, va rugam, atmosfera din culisele teatrului inainte de inceperea unui spectacol…
Am sansa rara de a lucra intr-un teatru in care oamenii se cunosc destul de bine intre ei. Ne intalnim la evenimentele din viata personala a fiecaruia, la onomastici, casatorii, ceremonii de increstinare… multi dintre copiii nostri au varste apropiate si-i cunoastem de dinainte de a se naste. Preocuparile noastre comune ne dau, deci, subiecte de discutie comune… As minti daca as spune ca, in culise, vorbim numai despre ceea ce urmeaza sa facem pe scena. Lucrurile acestea se stabilesc in luni de repetitii, cu mult inainte ca un spectacol sa iasa la public. Exista insa si o exceptie! Premiera! Premiera anuleaza tot ce am spus! Fiecaruia dintre noi i se ingaduie toane, superstitii, dreptul de a comunica sau de a se izola fara a fi judecat in vreun fel…
Totdeauna am fost fascinata de acest du-te- vino aproape halucinant, care se petrece in culise cu cateva minute inainte de a se ridica cortina la o premiera! Cabinierele fac ultimele mici retusuri, chiar acolo, pe loc… o suvita de par nu sta cum trebuie si, dintr-odata, ti se pare ca tot talentul tau sta in felul in care ea se va aseza sau nu… sau in tocul care tocmai s-a rupt si pe care recuziterul ti-l fixeaza ca un magician in cateva clipe… Respiratia si ritmul cardiac se accelereaza, sentimentul ca nu mai stii nimic incepe sa-ti dea fiori reci pe sira spinarii… Si-atunci… ceva salvator se intampla… Negresit! Dintr-odata totul se limpezeste… Nu stiu exact ce anume declanseaza aceasta rasturnare de situatie… Poate un gest de incurajare venit de la un manuitor de decor, poate mana unui coleg mai experimentat, prietenesc asezata pe umarul tau… sau poate un Nevazut Dumnezeu al Teatrelor care permanent ne vegheaza… Cine stie…
6. Ce parere aveti despre televiziune astazi, din perspectiva unui om de teatru, care apare totusi si la televizor?
Televiziunea a fost si va ramane cel mai rapid mijloc de a face cunoscut un actor. Oricat de mare ar fi succesul lui in teatru, oricat de multe cronici senzationale s-ar scrie despre el, acestea nu vizeaza decat publicul de specialitate. Popularitatea la scara larga vine din aparitiile televizate…
7. Pentru ca lumea sa vina la teatru, au nevoie actorii sa fie promovati la televizor?
Adevaratii iubitori de teatru vin la spectacol oricum! Ei au propriile preferinte care nu cred ca sunt influentate de cate aparitii tv are x sau y actor. ~nsa n-ar fi rau daca am beneficia de un pic mai multa atentie din partea producatorilor tv.
8. Care este momentul cel mai frumos/emotionant pe care l-ati trait in aceasta meserie? Da, sunteti un om care, prin natura meseriei, inveseleste oamenii. Cum este Valentina Fatu in viata de zi cu zi? Sunteti tot timpul cu zambetul pe buze, intotdeauna omul care ii face pe ceilalti sa uite de problemele lor?
Momentele cele mai pline de suflet si de emotie, traite pe scena, au fost acelea cand am simtit o infinita energie, dansand in ritmuri de inima, intre scena si sala. Momentele in care doar legea atractiei ar putea explica, cat de cat, magicul acelor trairi… O atractie brusca, instantanee, exaltanta si naucitoare, exercitata in dublu sens… Dinspre mine catre public si de la public catre mine. Cu egal de iubire si pretuire…
In viata de zi cu zi… Uneori stralucesc, alteori abia ma zaresc… Am zile in care simt ca soarele rasare din mine si ca pot muta, de una singura, muntii din loc sau, dimpotriva, zile in care cu greu ma mobilizez sa ma arat luminii. Exista insa ceva care activeaza toate resorturile din mine si care ma face cel mai puternic om din univers: fiul meu si credinta ca Dumnezeu ne are pe toti in grija.
9. V-ati folosit vreodata in viata personala de ceea ce ati invatat ca actrita, mai direct, ati „jucat” vreodata teatru in afara spectacolelor?
Ma amuza intrebarea… Nu cred ca exista asa ceva. Nu cred ca se poate asta, decat daca propria ta viata personala nu este altceva decat un teatru ieftin.
10. Aveti un fiu de cativa anisori si, in acelasi timp, sunteti implicata in mai multe proiecte profesionale. Cum isi poate creste copilul bine in ziua de astazi o femeie care are si o profesie solicitanta?
Nimeni nu e singur pe Pamant! Am un sot egal implicat in cresterea copilului nostru si o mama care a avut dintotdeauna un spirit de sacrificiu exacerbat! Asa ca n-a avut niciun fel de problema in a se abandona pe sine si a trai strict pentru nepoti. Ne-a fost principalul ajutor in cresterea copiilor, atat mie, cat si surorii mele, si n-as putea concepe fericirea completa, desavarsita a copilului meu, cel putin pentru anii copilariei, decat in vecinatatea si sub privirea dumnezeiesc de ingaduitoare a mamei mele….
11. Ce ritualuri de ingrijire aveti?
Incerc sa traiesc sanatos! Am inceput sa fac sport, merg la salonul de infrumusetare, asa cum o fac toate femeile, ori de cate ori se impune si am timp, folosesc uleiuri naturale pentru corp si cel mai mult, de la o vreme, ma ingrijesc de… suflet.
Dupa o varsta, el poate proiecta asupra chipului nostru o aura si-o stralucire pe care nicio crema antirid din lume n-o poate egala!
12. Ce apreciati cel mai mult la o femeie si ce anume credeti ca nu trebuie sa-i lipseasca pentru a fi feminina?
Intelepciunea, ingaduinta, toleranta, puterea de a inainta in viata fara regrete si fara zbuciumuri sufletesti inutile, forta de a spune „nu” si de a o lua de la capat. Feminitatea se poate invata pana la un punct. ~nsa feminitatea aceea netrucata, tulburatoare izvoraste din pretuirea de sine, iar pretuirea se naste atunci cand esti iubita… Deci arma noastra secreta este, cred, disponibilitatea de a primi iubire si de a o intoarce inzecit.
13. Ce va doriti pentru viitor?
Pentru viitor?… Sa am timp…
Text: Bianca Badescu