Intotdeauna, in perioada sarbatorilor acest produs este folosit mai mult decat de obicei, fie la prepararea dulciurilor, fie la prepararea mancarurilor cu arome frantuzesti sau a sosurilor olandeze.
Untul este unul dintre acele alimente care, din punct de vedere al sanatatii, este mai stabil, indiferent de schimbarile aduse de catre producator, deoarece caracteristicile sale sunt destul de independente de procesul de productie. Valoarea lui nutritiva este foarte ridicata, iar dintre toate alimentele care contin grasimi animale, untul se digera cel mai repede.
Este important tipul produsului, nu producatorul (care urmeaza a evalua in baza unor parametri: gustul, costul, formatul, marimea etc.).
Tipuri de unt
- Untul clasic – unt normal, care contine in medie 82-85% grasimi iar restul este apa, in timp ce untul preparat in casa, in mod traditional, poate avea un continut de aproximativ 60-65% grasimi si restul apa.
- Untul clarificat are un continut de lipide mai mare de 99%. Are un punct de fum mult mai mare (de pana la 200° C) si, prin urmare, poate fi folosit pentru prajit.
- Untul deshidratat – numit si ulei de unt. Se obtine prin topirea untului, urmata de o centrifugare pentru a elimina apa. Poate fi pastrat pentru mai multe luni la frigider, dar pentru perioade mai lungi de un an trebuie pastrat la temperaturi apropiate de zero. Acesta este utilizat la produsele zaharoase si la productia de inghetata.
- Untul cu continut redus de grasimi – unt la care procentul de grasime scade la 39-41%.
- Untul vegetal – care nu ar trebui introdus in aceasta lista, dar asupra caruia trebuie informat consumatorul. Acest produs este obtinut prin procedee chimice, prin folosirea proceselor de fractionare care duc la generarea grasimii vegetale.
Referitor doar la untul clasic, calitatea depinde de materia prima utilizata: cel mai bun unt este facut doar din cele mai bune creme din punct de vedere al igienei si gustului, astfel incat este prevazuta prin lege denumirea de “unt”.
Centrifugarea este un tratament rapid, care permite obtinerea unei creme dulci si, prin diverse adaugiri, se ajunge la gustul final. Din toate acestea se intelege clar cat de sanatos este fiecare in parte.
Nu alegeti niciodata un pachet de unt daca are mirosul si gustul ciudat, daca are o culoare neuniforma si gasiti impuritati in compozitia lui. Normele de etichetare sunt foarte stricte, de aceea pe orice eticheta de unt trebuie sa gasiti informatii despre: denumirea produsului; numele si adresa completa a fabricantului/ importator/ distribuitor; termenul de valabilitate; cantitatea neta; conditiile de pastrare; lista ingredientelor (inclusiv aditivii alimentari si o mentiune speciala in cazul adaosului de sare); continutul de grasime exprimat in procente.
Untul de calitate este neted si compact, fara urme de apa la taiere, mirosul si gustul fiind usoare si delicate. Culoarea untului depinde de culoarea ierbii de pe pasuni. In functie de anotimp, de climat si de caracterul local/specific, culoarea untului poate sa fie mai galbena sau mai putin galbena. Culoarea untului fabricat vara poate sa fie mai inchisa decat cea a untului fabricat iarna, si asta deoarece iarba cu care se hranesc vacile este atunci mai bogata in pigmenti. Este bogat in iod, necesar pentru functionarea normala a glandei tiroide, dar si in acizi grasi care protejeaza organismul de riscul aparitiei cancerului.
Untul se pastreaza la rece, la frigider in sertarul special pentru unt deoarece temperatura nu este foarte scazuta. Daca nu, riscati sa se rancezeasca si sa-si piarda din proprietati. Stiati ca, in India, “ghee-ul” care este pur si simplu un unt limpezit este folosit drept excipient in medicina, in timp ce, in Niger, femeile il folosesc impreuna cu plantele pentru a realiza tresele; in Tibet, untul de iac se ofera drept cadou de bun venit, iar Tuaregii amesteca untul cu tabacul pentru a lupta impotriva parazitilor?
Text: Alexandra Lupu