L
uni de zile am tot amanat. Am gasit diverse scuze, pretexte si probleme. Ba ca trebuie sa iau copilul de la scoala, ba ca avem prea multa treaba la birou, ba ca suntem prea obosite. Unele dintre ele erau motive serioase, altele simple razgaieli de fetite ajunse la maturitate. Si a venit ziua in care am hotarat ca asa nu se mai poate.
Trebuie sa iesim la un suc. Suc sau bere, urma sa ne hotaram pe parcurs. Si a fost un suc si-o bere, plus o multime de amintiri, povesti, glume si rasete. Parca atunci ne vedeam dupa foarte mult timp. Si acum o sa va spun un secret: lucram impreuna. Ba chiar impartim acelasi birou, cateodata. Si totusi nu mai avem timp sa ne spunem una alteia mai nimic. Traim intr-un vartej nebun, ne lasam prinsi in tumultul cotidian si nu prea mai avem timp de noi si de prieteni.
Am descoperit caldura unei dupa-amieze petrecute cu o prietena la un suc, sau o bere, dupa caz, cu bucuria cu care redescoperi un lucru pe care nu l-ai mai facut de mult, dar nu iti dai seama cat de mult iti lipseste. Am vorbit vrute si nevrute, lucruri serioase si prostioare. M-am bucurat si am plecat spre tumultul cotidian incarcata pozitiv si pregatita sa fac fata vartejului, oricat de puternic ar fi. Dar hotarata sa nu mai las niciodata sa treaca atata timp. Se spune ca nu trebuie niciodata sa ajungi sa-ti fie sete. Deci sucurile, sau berile, dupa caz, vor fi mai dese.
Text: Alina Niculescu