De ce subiectele legate de sexualitate continua sa fie tratate cu mari rezerve? Cum le putem aborda intr-o maniera deschisa, realista si rationala in familie? Cand si ce le spunem copiilor despre intimitate? Despre toate acestea, dar si despre multe altele, am discutat cu Otilia Mantelers, parenting by connection instructor.
Tonica: Ai tot atras atentia in ultima vreme asupra faptului ca atitudinea romanilor fata de viata intima este marcata de prejudecati, avand repercusiuni profunde. De unde crezi ca pleaca problema?
Otilia Mantelers: Prejudecatile sunt niste convingeri pe care le mostenim fie de la familia in care crestem, fie in societatea in care traim. Ele, pe de o parte, ne limiteaza in a cunoaste oamenii si in a ne bucura de mai multe parti ale vietii, iar, pe de alta parte, creierul uman le-a nascocit ca o bariera impotriva fricii.
Alaturi de rasism si orientarea sexuala, intimitatea este unul dintre cele mai controversate si temute aspecte ale vietii romanilor. Si asta pentru ca religia este un aspect dominant al cresterii noastre, iar cuvintele care apareau atunci cand povesteam despre sexualitate cand eram mici erau: pacat, virginitate, desfranare, pofte carnale, procreare si altele. Cum era sa ne raportam la placere fara teama de a nu fi o persoana inadecvata care, atunci cand experimenteaza placerea, nu merita sa traiasca in randul celor buni si puri?
Rezultatele cercetarii exploratorii pe tema intimitatii sexuale la romani, pe care am realizat-o in parteneriat cu Asociatia Multiculturala de Psihologie si Psihoterapie, vorbesc foarte clar despre acest lucru: 66% dintre respondenti au recunoscut ca, in familiile de provenienta, atitudinea predominanta fata de acest subiect era una represiva, de jena/rusine, iar 13% au descris aceasta atitudine ca fiind una abuziva, de vinovatie.
In ce mod afecteaza rusinea relatia de cuplu?
Cercetatoarea si autoarea Brené Brown a realizat studii asupra rusinii si a descoperit ca, la femei, rusinea de pe locul intai este cea legata de corp. Asadar, femeile vin in relatia de cuplu cu aceasta rusine ca nu arata perfect. Ca au nasul prea mare, ca au picioarele prea subtiri sau prea groase, ca au burtica etc. Atat femeile, cat si barbatii, insa in special femeile, incep sa nu-si mai iubeasca corpul inca din copilaria timpurie, cand cei din jur li se adresau folosind termeni descriptivi precum „durdulie”, „manute subtiri”, „firav”, „grasut”, „mica de statura”, e „bine facuta pentru varsta ei”. Toate aceste descrieri nu ne ajuta ca si copii, deoarece apare indoiala ca ceva nu e in regula cu noi. Copiii au nevoie sa li se celebreze corpul in termeni de putere si frumusete, cu vorbe care arata admiratie si iubire, nu judecata. Corpul este o parte atat de importanta din identitatea noastra, profund interconectat cu emotiile si psihicul nostru, daca nu il iubim, in realitate nu ne iubim de-adevaratela nici fiinta noastra.
Cum se leaga de sexualitate rusinea fata de corp?
In momentul in care ne iubim corpul, intimitatea sexuala capata o dimensiune mai profunda si mai incitanta. Cand nu ne iubim corpul, ne ascundem de celalalt, iar conectarea nu e totala. Numai atunci cand ne iubim corpul putem fi deschisi in intimitate, suntem amandoi sexuali, iubindu-ne pe noi insine si iubindu-l pe celalalt. Astfel, putem darui si cere.
Ce facem cand dorinta sexuala se dilueaza sau chiar dispare?
Atunci cand dorinta sexuala scade vadit, ne putem propune sa o reaprindem, in mod constient si planificat. Chiar daca, in prima etapa a relatiei, totul era spontan, lucrurile pot redeveni naturale daca incepem sa ne gandim la ce putem sa facem pentru celalalt. Spre exemplu, ne punem in agenda o intalnire in care nu vorbim despre copii, nici despre serviciu, nici despre problemele din relatie − un date in care o luam de la capat, in care povestim despre muzica, filmele, cartile preferate. A-ti stabili un date creste suspansul revederii, ceea ce duce la cresterea dorintei.
Ce ai sa le spui femeilor care se lasa acaparate de rolul de mame si nu mai acorda timp si spatiu intimitatii sexuale?
Avand in vedere ca si eu am fost o asa mamica (baiatul meu cel mare are 10 ani si am fost o femeie acaparata de rolul de mama timp de 5-6 ani), o sa fiu atenta la ce le recomand. Mie, in acea perioada, toata lumea imi spunea ca prea sunt mama, ca am uitat sa fiu femeie, ceea ce punea o presiune imensa pe mine si, surpriza, aceste sfaturi nu ma ajutau sa „redevin” femeie mai repede. De aceea, le-as spune sincer sa fie mamici 100% cat timp au ele nevoie. Va veni sigur un timp in care femeia va vrea si altceva…
La ce varsta e bine sa incepem sa facem educatie sexuala copiilor? Ce si cum anume le spunem?
Discutiile despre sex cu copiii trebuie sa porneasca inca de la varsta frageda de 2-3 ani, informatiile fiind date in functie de necesarul de informatie al copilului. Astfel, sexualitatea ramane o dimensiune normala a individualitatii sale, in loc sa se transforme intr-una rusinoasa, pe care o ascunde sau o reprima. Daca parintii nu au aceste conversatii cu copiii lor inca din primii ani de viata, le va fi din ce in ce mai greu sa aiba aceste discutii la 8-9 ani sau mai tarziu, cand copiii deja au aflat informatii despre sex din alte surse. Copiilor le va fi dificil sa poarte o conversatie cu parintii pe un subiect care pana atunci era tabu, iar parintii se vor jena sa le explice dintr-odata cum se fac copiii etc. Or, lipsa informarii corecte a copiilor si adolescentilor in legatura cu activitatea sexuala este echivalenta cu lipsa formarii unei atitudini responsabile fata de aceasta.
In cursul acestui an, va aparea la mica mea editura „Fluturi pe Cer” o carte despre cum le vorbim copiilor despre sexualitate, care se numeste „Where Willy Went” (Calatoria lui Willy). Imi doresc ca aceasta carte sa aduca lumina in felul in care parintii le povestesc copiilor despre intimitate si sexualitate.
E in regula sa avem gesturi de pasiune de fata cu copiii? Ce impact au aceste manifestari asupra dezvoltarii lor emotionale?
Da, este, insa in anumite proportii. Spre exemplu, este ok sa ne dam un sarut frugal, timp in care copiii nostri spun „yucky!”. E in regula sa ne privim tandru si sa ne alergam jucaus prin casa, in rasetele copiilor. Aceste gesturi jucause le dau un sentiment de siguranta copiilor. Atat timp cat tandretea si pasiunea raman in zona jucausa, copiilor le place si se simt bine atunci cand parintii lor se manifesta dragastos.
Foto 2: Otilia Mantelers
Text: Natalia Talmacec