Societatea in care traim devine, pe zi ce trece, tot mai competitiva. Un defect de limbaj (vorbit sau scris) ce poate parea banal acum, o exprimare deficitara, vor constitui mai tarziu diferenta intre a reusi si a pierde, intre a fi ales sau respins. De aici si nu numai, necesitatea terapiei logopedice, care nu inseamna doar corectarea tulburarilor de limbaj, ci si armonizarea fiintei din punct de vedere afectiv-motivational, psihomotor si cognitiv.
Tulburarile de limbaj sunt probleme ce uneori sunt trecute cu vederea chiar si de cei mai grijulii parinti. Aceste neajunsuri ce pot afecta procesul comunicarii devin uneori in viata de adult adevarate piedici in activitatile zilnice. In categoria tulburarilor de limbaj sunt incluse toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si articulare. Clasificarea tulburarilor de limbaj este extrem de dificila. Este important insa ca parintii sa fie foarte atenti la orice mica problema pe care o sesizeaza la copilul lor.
Motive de ingrijorare
• Tulburari de pronuntie: deformarea, inlocuirea, omiterea, inversarea substituirea sunetelor; nazalizarea suplimentara sau insuficienta a vorbirii; vorbirea confuza, disritmica, disfonica, cu rezonanta nazala.
• Tulburari de ritm si fluenta ale vorbirii: balbaiala si logonevroza; vorbit rapid, precipitat, cu debit mare de cuvinte; ritm lent de articulare a cuvintelor.
• Tulburari de voce: voce lipsita de energie sau modulatie; raguseala; pierdere totala a glasului.
• Tulburari ale limbajului scris-citit: tulburare de invatare a scrisului si cititului; incapacitatea de a intelege semnele scrise sau tiparite; incapacitatea de a scrie.
• Tulburari polimorfe: incapacitate de a vorbi din cauza unui defect sau a unei paralizii a organelor vocale; pierdere totala sau partiala a intelegerii si a posibilitatii de a reda cuvintele, ca urmare a unei leziuni cerebrale.
• Tulburari de dezvoltare: refuz al copilului de a mai vorbi in anumite situatii, desi acesta a achizitionat limbajul; retardul de limbaj, disfunctii verbale asociate autismului infantil sau altor handicapuri precum cel de intelect si cel de auz.
• Tulburari asociate unor afectiuni de tip psihopatologic sau psihiatric: repetarea in mod sistematic a ultimelor cuvinte auzite.
Unele cauze sunt controlabile
Cauzele tulburarilor de limbaj sunt multe, complexe si greu de identificat cu exactitate. Astfel, problemele pot sa apara chiar din perioada intrauterina in urma unor carente nutritionale de exemplu sau ca efect al unei nasteri grele si prelungite. Uneori anumite malformatii sesizate dupa nastere se fac responsabile de astfel de probleme sau anumite aspecte ce tin de tulburarile de memorie si atentie. Acestea sunt insa destul de greu de controlat. Ceea ce putem insa controla sunt cauzele psihosociale. Uneori conflictele si traumele psihice se fac responsabile de problemele de limbaj ale copiilor. Exista la fel cazuri in care anumite defecte de vorbire sunt incurajate de parinti prin rasete. Ele au tendinta de a se cristaliza in acesta formula daca nu se bucura de corectii repetate.
Este important deci sa urmariti cu atentie evolutia limbajului copiilor. Verificati abilitatile micutului prin sugerarea pronuntiilor unor cuvinte mai dificile. Uneori copiii pot pronunta sunetele simple, insa intampina dificultati in construirea unor cuvinte si propozitii. Mai mult, oricat ar parea de amuzante pronuntiile eronate ale copiilor, incercati sa le corectati de cate ori este nevoie. Incurajarea lor le poate face permanente.
Statistica: 14-20% dintre copiii prescolari si 5% dintre cei de varsta scolara pot prezenta defecte de vorbire sau de limbaj
90% dintre fetite se pare ca vorbesc ceva mai curand decat baietii.
Consultant: Psiholog Oana Cernusca