Tromboflebita este o inflamație a unei vene care se asociază frecvent cu formarea unui tromb (cheag de sânge), ce blochează parțial sau complet fluxul sanguin. Poate apărea la nivelul venelor superficiale – cel mai adesea la nivelul membrelor inferioare – sau în sistemul venos profund, caz în care riscurile asociate, în special embolismul pulmonar, sunt semnificative.
Deși aparent banală în formele sale superficiale, tromboflebita poate evolua către complicații severe și poate reprezenta un indicator al unei stări procoagulante sistemice, inclusiv în context oncologic.
Tromboflebita, mecanisme de apariție: Triada lui Virchow
Fiziopatologia în tromboflebita este clasic descrisă prin triada lui Virchow: staza venoasă, leziunea endotelială și hipercoagulabilitatea. Staza apare în imobilizările prelungite (cum ar fi călătoriile lungi, intervențiile chirurgicale sau repausul la pat). Leziunile endoteliale pot fi cauzate de traumatisme, catetere intravenoase sau intervenții chirurgicale. Hipercoagulabilitatea poate avea cauze genetice (ex. mutația factorului V Leiden, deficit de proteină C/S) sau dobândite (sarcină, cancer, sindrom antifosfolipidic).
Tromboflebita. Cauze și factori de risc
Tromboflebita poate fi favorizată de o varietate de factori.
Printre cei mai frecvenți se numără: Imobilizarea prelungită (spitalizare, zboruri lungi), traumatismele locale, intervențiile chirurgicale recente, infecțiile, sarcina și perioada postpartum, utilizarea contraceptivelor orale sau a terapiei hormonale, cancere active, tulburări de coagulare, obezitatea, vârsta înaintată, istoricul familial de tromboze.
Un studiu publicat în „Journal of Vascular Surgery” a evidențiat o prevalență crescută a tromboflebitei superficiale la femei între 35-55 de ani, în special în context hormonal.
Tromboflebita. Forme clinice și stadii de evoluție
Tromboflebita apare în două forme principale: superficială și profundă.
Tromboflebita superficială afectează venele vizibile și este caracterizată prin: durere localizată, eritem, indurație pe traiectul venei afectate, edem ușor, senzație de căldură locală.
Datele epidemiologice arată că incidența tromboflebitei superficiale este relativ ridicată, estimându-se că aproximativ 3-11% dintre adulți prezintă această afecțiune la un moment dat în viață. Un studiu publicat în „Journal of Vascular Surgery” (2018) a raportat o prevalență crescută în rândul femeilor de vârstă medie, în special la cele care utilizează contraceptive orale sau sunt în perioada postpartum.
Tromboflebita profundă (TVP) este mai periculoasă și adesea mai puțin evidentă clinic. Manifestările includ: edem unilateral al membrului afectat, senzație de tensiune sau greutate, durere surdă la nivelul gambei sau coapsei, semnul Homans (durere la dorsiflexia pasivă a piciorului).
În ceea ce privește tromboza venoasă profundă (TVP), forma mai periculoasă și mai puțin vizibilă clinic, datele prezentate de „Centers for Disease Control and Prevention” (CDC) indică o incidență de 1 caz la 1000 de persoane anual, cu o mortalitate netă asociată cu complicații embolice care poate atinge 15%, în absența tratamentului adecvat.
Tromboflebita migratorie, cunoscută și ca sindrom Trousseau, este o formă recurentă și migratoare de tromboflebită, adesea asociată cu cancere viscerale (în special pancreatic, gastric și pulmonar).
Prezența acesteia impune obligatoriu o investigație oncologică.
Stadiile clinice ale tromboflebitei includ faza acută (inflamație activă, durere, tromb recent), faza de organizare (resorbția parțială a trombului, fibroză) și, în cazuri cronice, evoluția spre sindrom post-trombotic.
Tromboflebita, diagnostic. Între clinic și imagistic
În tromboflebita, diagnosticul se bazează pe examenul clinic, completat de investigații paraclinice. Ecografia Doppler este metoda standard de evaluare, oferind informații precise despre localizarea trombului și extensia acestuia. D-dimerii sunt utilizați pentru excluderea trombozei în cazurile cu probabilitate scăzută. Alte metode, precum angio-CT sau RMN venos, sunt rezervate cazurilor atipice sau celor cu suspiciune de localizare profundă pelvină sau abdominală.
Datele CDC (Centers for Disease Control and Prevention, 2021) arată că aproximativ 1 din 1000 de persoane dezvoltă o tromboză venoasă profundă anual, iar 30-40% dintre acestea sunt asociate cu un risc crescut de embolism pulmonar în lipsa tratamentului.
Tromboflebita. Tratament și management terapeutic
Tratamentul depinde de forma și severitatea bolii.
Pentru tromboflebita superficială necomplicată, abordarea include: administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), comprese calde, ciorapi compresivi, mobilizare.
În formele extinse sau cu risc de progresie, se administrează anticoagulante.
Pentru TVP, tratamentul standard este anticoagularea pe o perioadă de minimum 3 luni, cu ajustarea duratei în funcție de factorii de risc și de prezența unor cauze reversibile sau permanente.
În cazuri selecționate, poate fi indicată tromboliza (în caz de tromboze masive cu risc de embolie) sau implantarea unui filtru de venă cavă inferioară, mai ales dacă anticoagularea este contraindicată.
Tromboflebita. Cum reducem durerile provocate de tromboflebită
Sunt indicate băi la picioare cu flori de mușețel, cu scoarță de castan și urzică (timp de 30 de minute stai cu picioarele relaxate în ligheanul cu infuzie).
Medicul te sfătuiește să faci o cură de trei luni cu tinctura de leurdă și să folosești de 4-6 ori pe zi câte o linguriță de tinctură. Este probabil cel mai puternic remediu din flora europeană contra trombozelor de tot felul, pentru combaterea inflamatilor venelor și a varicelor.
Bea câte un pahar (200 ml) de suc de roșii proaspăt stors, de trei ori pe zi, în cure de 30 zile. Este un tratament salvator pentru această afecțiune, deoarece sucul de roșii ajută la diminuarea cheagurilor de sânge și nu mai permite formarea altora.
Două lingurițe pe zi de polen de albine, ingerat că atare sau, pentru cei mai sensibili, amestecat cu miere. Este o garanție a creșterii rezistenței vaselor de sânge.
Dacă ai un loc de muncă ce te ține legată de birou sau dacă stai mult în picioare, obișnuiește-te că din ora în ora să faci rotații de glezna sau să strângi și să îndrepți genunchii. Sunt bune și genuflexiunile. Prin aceste mișcări circulația sangvină se activează și tot organismul se revigorează.
Tromboflebita. Complicații posibile
Complicațiile în caz de tromboflebita pot fi acute sau cronice. Cea mai temută este tromboembolismul pulmonar, responsabil de mortalitatea asociată cu TVP. Un raport al „European Society of Cardiology” din 2021 indică faptul că aproximativ 30-40% dintre pacienții cu embolism pulmonar au o TVP subiacentă nediagnosticată.
Pe termen lung, în tromboflebita un număr important de pacienți dezvoltă sindrom posttrombotic, caracterizat prin edem cronic, hiperpigmentare, dermatită ocre, lipodermatoscleroză și ulcerații venoase. Un studiu observațional realizat în Germania pe un lot de 700 de pacienți a arătat că aproape 50% dintre pacienții cu TVP nediagnosticată precoce au dezvoltat semne de insuficiență venoasă cronică în următorii 2 ani.
Sindromul posttrombotic, o complicație cronică, este caracterizat prin durere persistentă, edem, modificări trofice și ulcerații venoase. Un studiu german observațional a demonstrat că 50% dintre pacienții cu TVP dezvoltată netratată au prezentat semne de insuficiență venoasă cronică în 2 ani.
Tromboflebita. Prevenție
Prevenția are un rol esențial, mai ales în rândul pacienților cu risc crescut.
Se recomandă: mobilizarea precoce după intervenții chirurgicale, purtarea ciorapilor compresivi în zboruri sau călătorii lungi, evitarea deshidratării și menținerea unei greutăți corporale normale, profilaxia farmacologică cu heparină la pacienții spitalizați, investigarea pacienților cu istoric familial pentru trombofilie ereditară
Tromboflebita. Câteva concluzii
Tromboflebita, deși frecvent tratată ca o afecțiune benignă, poate semnala un dezechilibru sistemic sever și poate duce la complicații acute precum embolismul pulmonar sau la deteriorări cronice precum sindromul posttrombotic. Evaluarea corectă, tratamentul individualizat și măsurile de prevenție sunt esențiale pentru reducerea morbidității și mortalității. Avansurile în terapia anticoagulantă și ghidurile actualizate oferă clinicienilor instrumente moderne pentru o gestionare eficientă a acestei patologii complexe.