Originile Craciunului sunt diferite, in functie de cultura, religie si zona geografica. In traditia romaneasca, Craciunul are radacini pagane, si initial era sarbatorit de catre daci in prima zi din Anul Nou. Ulterior, crestinii au sarbatorit Nasterea Domnului, in ziua de 6 ianuarie, odata cu Boboteaza. Celebrarea Craciunului in data de 25 decembrie isi are inceputurile abia in secolele al-IV-lea si al-V-lea. Astazi, desi i se contureaza o forma comerciala, Craciunul reprezinta in continuare Nasterea Mantuitorului Iisus si, in majoritatea tarilor crestine, sunt urmate traditii si obiceiuri foarte asemanatoare.
Traditii si obiceiuri culinare
Postul este prima traditie care anunta venirea Craciunului, incepe pe data de 14 noiembrie si se termina in seara de Ajun, dupa Sfanta Liturghie, atunci cand credinciosii se spovedesc si se impartasesc. Taierea porcului este un alt ritual specific Craciunului. Pe 20 decembrie, de Ignat, animalul este sacrificat si se incep pregatirile preparatelor culinare. In anumite zone, porcul este taiat chiar in data de 24 decembrie, insa este o traditie din ce in ce mai putin urmata. De asemenea, in multe zone se taie porcul in ziua de Craciun, pentru a nu spurca vasele din casa in timpul postului. Masa de Craciun impune anumite mancaruri si preparate specifice, ca toba, raciturile, carnatii, caltabosul, sarmale si, bineinteles, turta dulce si nelipsitul cozonac. Tot traditia spune ca gospodinele care gatesc in Ajun stimuleaza belsugul casei si roadele curtii.
Pregatirea casei
Inainte de Craciun cu cateva zile se face curatenie generala in casa, simbolizand alungarea spiritelor rele si primirea Nou-Nascutului Prunc Iisus in puritate si prospetime. De asemenea, in Ajun trebuie primit preotul in casa pentru a sfinti locul si pentru a transmite credinciosilor mesajul Nasterii Domnului. Intrarile in case sunt impodobite cu crengi de brad, semn ca locuitorii de acolo asteapta sosirea Craciunului.
Bradul de Craciun
Bradul este prezent in mai toate momentele importante din viata unui om: la botez, la casatorie si chiar la inmormantare, si simbolizeaza prosperitate, fertilitate si viata lunga. Acest lucru se credea si in era pre-crestina, motiv pentru care oamenii isi impodobeau casele cu crengi de brad. Initial, in brad se puneau fructe, nuci imbracate in poleiala, bomboane, ghirlande si lumanari, insa, o data cu evolutia tehnologiei, impodobirea acestuia s-a facut cu globuri, beteala, si instalatii electrice colorate. Traditia spune ca Mos Craciun vine doar in casele cu brad luminat, astfel ca, in zilele noastre, impodobirea sa are loc in ziua de Ajun. De asemenea, se crede ca un brad impodobit aduce prosperitate in casa, in anul ce vine. In varful pomului se pune o stea care simbolizeaza Steaua Nasterii Domnului. Tot datinile strabune spun ca bradul se tine impodobit pana pe 6 ianuarie, de Boboteaza, cand se scoate afara din casa.
Colindatul
Mersul cu colindul din casa in casa este o alta traditie importanta de Craciun, care, de asemenea, isi are radacinile in pre-crestinism. In anumite zone, colindatul, incepe pe 20 decembrie, la Ignat, atunci cand, oficial, se intra in spiritul sarbatorilor de iarna. Insa, colinda incepe pe 24 decembrie, in Ajunul Craciunului, atunci cand colindatorii merg din casa in casa si anunta Nasterea Mantuitorului prin cantarea colindului clasic, cantat in toate colturile Romaniei, “Steaua sus rasare!”. Aceastia sunt intampinati cu cozonaci, mere, nuci, covrigi si vin, insa in anumite zone se ofera si bani. Se spune ca este benefic pentru casa sa intre colindatorii deoarece acea casa este ferita de spiritele rele si de necazuri, iar colindatorii aduc belsug, fertilitate si sanatate prin urarile pe care le fac gazdelor.
Text: Madalina Manole
