Timiditatea copilului in discutiile despre… sex

“M-a lasat pana acum, 16 ani, sa descopar singura si speriata toate ciudateniile de stari prin care a trecut corpul meu si acum are impresia ca o sa schimbe totul cu o discutie. Ceva o sa schimbe clar, si anume buna mea dispozitie cu una total incomoda. De ce se mai zbate. Pot sa aflu tot ce vreau de pe net.”

Pentru o relatie fireasca parinte-copil existenta unor discutii periodice, deschise si lipsite de constrangeri, este absolut necesara. Unele teme sunt insa mai greu de abordat decat altele, atat pentru parinti, cat si pentru copii. Una dintre dicutiile care ridica cele mai mari probleme este desigur cea despre sex. Asa cum spuneam in numarul trecut al revistei, la baza problemelor de acest gen sta de multe ori o atitudine gresita a parintelui fata de aceasta tema.  Majoritatea privesc tema sexului din perspectiva adulta si transmit prin discutie copilului starea de disconfort pe care acestia o incearca. Copiii sunt foarte receptivi nu numai la informatiile pe care le primesc, dar si la starile pe care parintele le experimenteaza pe parcursul conversatiei. Timiditatea copilului poate avea insa mai multe cauze. Datoria parintelui este sa identifice factorii inhibitori si sa incerce sa ii elimine pentru fluidizarea discutiei. 
 
Sa lasam discutia si in seama altor persoane avizate
Pentru o mare parte dintre copii, parintii sunt perceputi intr-o lumina, o aura sacrosanta. Cei mari devin divinitati care pot sa faca lucrurile sa mearga atunci cand ei nu se descurca, stiu atatea cuvinte nemaiauzite si au o explicatie pentru mai orice se intampla in jur. O astfel de imagine impunatoare poate insa sa lucreze impotriva noastra cand vine vorba de discutii deschise si libere, poate aduce o incarcatura destul de incomoda conversatiei. In aceste conditii, daca nu putem obtine relaxarea copilului in discutia cu noi, atunci nu este nicio problema daca copilul cauta ajutorul unei persoane care il face sa se simta mai in largul lui, fie ca este vorba de un unchi, vecin sau frate mai mare. Chiar noi putem apela la aceasta terta persoana pentru a intermedia sau macar incepe o discutie in acest sens.

Gasiti contextul favorabil prin evitarea presiunilor
Contextul are o greutate destul de mare in aceasta problema. Un cadru organizat (ne asezam pe canapea si vorbim) poate fi destul de inhibator. De aceea este bine sa incepem discutiile spontan, de exemplu, pornind de la o secventa dintr-un film. O alta solutie este sa purtam discutia indirect cu copilul, sa nu o orientam direct spre el. De exemplu, o conversatie libera cu partenerul sau cu prietenii, la care copilul sa fie prezent, insa nu in centrul discutiilor. Astfel el se va simti mai putin inhibat, mai in largul lui si va putea sa asimileze mai usor informatiile primite, mai ales daca sunt de interes pentru el. Educatia sexuala a unui copil, mai ales timid, se poate face incercand sa evitam presiunea unei discutii fata in fata. De asemenea, trebuie sa avem grija ca discutia sa fie dusa intr-un cadru intim care sa nu il inhibe pe copil, un cadru care sa ii dea posibilitatea sa se simta in largul lui: familie, prieteni, familia extinsa. Este bine sa fim atenti si daca copilul se simte inhibat de prezenta anumitor persoane, sau in general de reprezentantii sexului opus si sa ii indepartam. Pe perioada discutiei este bine sa ramana numai persoanele pe care copilul le considera de incredere.

Este nevoie de incredere si deschidere reciproca
Discutiile despre sex sunt absolut necesare. Ele sunt binevenite si daca sunt purtate de mai multe persoane din afara familiei, insa este foarte important sa o faca si parintii. De ce? Pentru ca discutiile despre sex, relatii in general, casatorie sunt discutii importante, care pot sa ii apropie sau sa ii indeparteze pe parinti de copii. Lipsa unor discutii despre relatii poate crea o bariera intre parinte si copil pe toata perioada vietii. Neobisnuit sa ii spuna parintelui despre problemele adolescentine, primul sarut sau primul prieten, nu va spune cel mai probabil nici mai tarziu despre problemele intampinate cu partenerul de viata sau asteptarile pe care le are in planul relatiei de cuplu. Daca nu exista obiceiul unor asfel de discutii, se pot naste conflicte in pragul deciziilor importante pe care tanarul le poate lua in viata. Nu este deci o problema daca sunt mai multe persoane care ii vorbesc copilului despre sex. Este important insa sa o faca si parintii. O relatie parinte-copil deschisa si unita se construieste treptat, in timp, din aproape in aproape. De multe ori sfaturile parintilor pot sa fie foarte utile. Pentru ca cel mic sa ceara insa ajutorul si sfatul, el trebuie sa aiba incredere in parinte, iar aceasta incredere se construieste prin deschidere reciproca.

Zei in ochii copiilor nostri
Perioada copilariei este perioada tuturor hiperbolizarilor. Totul pare mai mare, mai impunator, mai stralucitor, mai confuz, dar intr-un mod placut si confortabil. Cand suntem mici credem in parinti ca in niste zei si tot ce ne spun ei devine adevarat. Depinde de parinte si de raspunsurile pe care le da, daca cel mic pastreaza aceasta totala incredere sau o pierde in favoarea invatatorilor, prietenilor sau a altor rude. Este bine ca aceste persoane avizate, din afara, sa completeze bagajul de cunostinte de care copilul are nevoie, insa ele nu pot sta drept substitut pentru parinte. Sau cel putin nu ar trebui.