“Aceasta productie poate contine: violenta moderata, nuditate nonsexuala, limbaj vulgar”. Avertismentele care preced difuzarea unor productii nerecomandate minorilor arata de fapt o deruta profunda a adultilor in legatura cu tabla de valori a lumii in care traim.
Ma poate lumina cineva in ce fel este daunatoare nuditatea nonsexuala, atunci cand nu este cautata sau prezentata cu ostentatie? Cele firesti nu sunt de rusine, spuneau romanii; tot ei discutau filosofie si politica la baile publice. Cine stabileste unde se termina violenta moderata si unde incepe cea extrema? Crede cineva in mod serios ca tinerii invata violenta de la televizor cand violenta domestica este o realitate cotidiana in majoritatea familiilor din aceasta tara? (Este desigur adevarat ca omniprezenta violentei in programele televiziunilor poate intari, poate valida comportamentele violente, dar sa nu folosim aceasta scuza la indemana pentru a nu ne confrunta cu radacinile acestor comportamente). Cat despre limbajul vulgar, poti culege mostre mult mai picante din fata blocului. Ar fi totusi de dorit mai putina violenta la televiziune? Da, dar nu va asteptati ca oamenii din televiziuni sa decida asta din proprie initiativa si nici ca sanctiunile CNA sa aiba acest efect.
Cu ochii mari inchisi
Multa lume cere azi ca televiziunile sa faca educatie sau ca jurnalistii sa fie mai responsabili. Dar responsabilitatea jurnalistilor este o reflexie a responsabilitatii noastre, iar educatia nu se lasa in seama televizorului. Tot mai multi copii sunt crescuti de televizor. Parintii spun „nu am cum sa-l opresc sa se uite cand nu sunt acasa”. Problema este insa ca si atunci cand sunt acasa una dintre principalele activitati de timp liber este uitatul la televizor, sau discutiile despre ce am vazut la televizor. Se mananca in fata televizorului, se citeste cu televizorul deschis, se schimba canalele din cinci in cinci minute, se adoarme la televizor, se face dragoste in fata unui televizor pe care nu-l mai stinge nimeni. Cutia aceasta cu imagini de pretutindeni si de niciunde a devenit membrul cel mai important al familiei. E discutabil daca modelele vazute pe micul ecran incita in mod direct la violenta.
Alte doua fenomene mi se pare ca merita atentie sporita:
a) Banalizarea agresivitatii si desensibilizarea fata de suferinta nu este un fenomen nou; societatile aflate in razboi l-au cunoscut dintotdeauna. Noua este doar posibilitatea tehnica sa poti urmari aproape in fiecare minut imagini violente in direct sau inregistrate, documentare sau de fictiune, din Africa sau de pe strada ta. Ne obisnuim cu grade din ce in ce mai mari de atrocitate filmata si nu mai reactionam la agresiune. Nu agresivitatea se naste in fata televizorului ci pasivitatea si amortirea capacitatii de reactie.
b) Violenta imaginii distruge capacitatea noastra de a povesti. Stam si ne minunam in fata unor imagini socante, care suspenda temporar gandirea critica si capacitatea de a da sens vazutului; iar dupa ce secventa s-a incheiat nu avem timp sa reflectam pentru ca o alta imagine socanta este disponibila pe acest canal sau pe altul.
Sex pe micul ecran
Despre sex la televizor se vorbeste mult pe marginea unor diferente de gust si cu termeni care nu mai au relevanta (vreti sa cautati intr-un dictionar semnificatia cuvintelor „obscen” , „pornografie”, „trivial” ?). Mai bine sa discutam din perspectiva consumatorului: care sunt pentru el foloasele si ponoasele unei expuneri constante si importante la imagini sexuale explicite (presupunem ca persoanele sub 16 ani s-au dus la culcare, la recomandarea CNA). Ca posibile foloase ale dozelor moderate de sex pe sticla ar putea fi admise divertismentul, dezvoltarea laturii ludice a propriei sexualitati, incurajarea unei priviri mai dezinhibate asupra corpului propriu (dar la acest ultim punct e la fel de posibil si reversul: promovarea unui anumit tip de fizic „perfect” poate sa induca inhibarea satisfactiei ce poate fi obtinuta prin intermediul propriului corp).
La capitolul pericole as aminti doua:
a) Tocirea imaginatiei erotice este una dintre consecintele oarecum paradoxale ale expunerii excesive la filme erotice. Imaginea nu solicita exersarea fanteziei, ea vine de-a gata, poate fi inghitita pe nemestecate. Lasand sarcina stimularii sexuale doar in seama imaginilor venite din afara, capacitatea noastra de a crea fantezii erotice personale rugineste.
b) Invazia spatiului intim: in loc sa ajungem la crearea unui spatiu intim pentru doi ne trezim ca ne raportam la modele prefabricate si sa ne obisnuim ca imaginatia, sensibilitatea si comportamentele erotice sa ne fie modelate de standarde cu succes comercial.
Puterea televizorului
Ni se recomanda adesea sa folosim telecomanda pentru a schimba canalul. Hai sa facem altceva: exista pe telecomanda un buton sub care scrie POWER, adica putere – poti intrerupe puterea televizorului. Ce sa faci in schimb? Sa-i citesti o poveste in plus copilului tau, sa faci putin mai multa miscare (asta va diminua cu siguranta impulsurile ostile), sa-ti dai timp pentru a descoperi corpul si fantasmele partenerului (nu sa proiectezi asupra lui fantezii imprumutate de la oamenii din spatele camerelor), sa vorbesti cu vecinul despre problemele de pe strada ta inainte de a comenta ultimul reality show. {i daca tot comentezi prestatia participantilor la un astfel de spectacol inautentic, gandeste-te ca ei nu exista ca personaje de televiziune decat pentru ca tu crezi ca alegerea este doar intre un canal sau altul; si tu si ei sunteti “conectati” la ultima moda propagata prin televiziune; el e fratele tau din casa de sticla.
Centrul Medical Medicover Grozovici
Tel.: 021 212. 21. 55