Dosarele care se strang, termenele limita bifate pe calendar, toate se aduna si avem impresia ca la un moment dat o sa cedam. Daca ajungem acasa si gandul ne este tot la problemele de la serviciu, putem spune ca stresul s-a instalat si e cazul sa gasim o cale sa ne invingem temerile zilnice.
Conform ultimelor sondaje peste 50 % dintre salariati sufera de stres iar in Uniunea Europeana numarul este mult mai mare, in jur de 70-75 %. Presa nu ezita sa prezinte acest fenomen drept o calamitate sociala, o caracteristica a timpurilor moderne, inerenta civilizatiei. Un remediu minune impotriva stresului nu exista. Cel mai potrivit este sa ne elaboram o strategie individuala adaptata cerintelor locului unde muncim.
Incercati sa va autoevaluati cat mai obiectiv
Semnele care va fac sa fiti nelinistiti ar putea fi: seful nu da nici un semn ca ne-ar recunoaste munca; un nou dosar vine si timpul este insuficient pentru rezolvarea lui; seful tocmai a criticat ultima sarcina indeplinita; azi colegul nu mi-a adresat nici un cuvant. Maniera in care noi vom evalua aceste evenimente ne va face sa fim mai mult sau mai putin stresati. Dar, mare atentie, interpretarea evenimentelor este fructul istoriei noastre personale, a experientei cu oamenii si situatiile dificile. Fiecare s-ar putea sa avem un dicton de care nu ne dam seama inca, iar acesta poate fi: „Trebuie sa fiu perfect”, „De obicei oamenii trebuie sa ma iubeasca”, „Trebuie sa reusesc in tot ce intreprind” sau „Nu este cazul sa depun mai mult efort, toate vor veni de la sine”. Genul acesta de convingeri pe care le avem cu privire la sine, munca noastra si ceilalti ne poate afecta in sensul ca devenim mai putin flexibili si fata de noi si fata de greselile colegului (greseli care ne pot stresa teribil atunci cand se lucreaza in echipa). Drept consecinta acelasi eveniment poate avea interpretari diferite la fel de plauzibile. De exemplu colegul tocmai ne-a contrazis cu hotarare in timpul discutiei. Putem crede ca purtarea lui a fost ostila dupa cum la fel de credibil este ca subiectul discutiei a fost interesant si el a vrut sa participe in mod sincer, spunand cu adevarat ce crede. Cand vi se reproseaza o greseala recunoasteti deschis ca ati gresit: scuze de genul „nu am fost atent”, „nu am stiut ce e cu mine” sunt evazive si nu va imbunatatesc imaginea. Daca credeti ca nu ati gresit trebuie sa argumentati temeinic acest fapt, avand grija ca exprimarea sa fie scurta, clara si sigura.
Atentie!
Pentru a putea sa ne evaluam cat mai corect comportamentul si performantele nu trebuie sa ne inchidem intr-un cerc al izolarii ci sa fim foarte atenti la situatii similare si sa observam daca ceea ce ne streseaza este valabil si pentru alte persoane. Sa incercam sa facem apel la situatiile dificile anterioare si sa ne amintim ce atitudine am avut, cum am reusit sa depasim dificultatile, sa avem incredere ca vom reusi si de data aceasta. Este esential sa nu ne limitam la situatia actuala. Stresul va creste si odata cu el oboseala, ceea ce va afecta calitatea muncii si a timpului liber in egala masura.
Va cunoasteti drepturile?
Cateva metode de aparare pot fi puse la punct daca suntem mai fermi si ne cunoastem drepturile garantate prin lege. Atunci cand avem o sarcina de serviciu care ne pare aproape imposibil de rezolvat, cititi fisa postului cu atentie si incercati sa va dati seama daca face parte din atributiile pentru care ati semnat la angajare. Acceptati ceea ce nu intra in competenta voastra doar in urma unei discutii cu seful. Ca sa va dominati frica ca veti fi concediat fiti atent la piata muncii, la posturile similare care apar, urmariti ce sarcini include o functie identica cu a voastra. Aduceti CV-ul la zi si convingeti-va ca oricand puteti sa va gasiti un alt loc de munca daca veti fi concediat.
Atentie!
Important este sa reusim sa ne eliberam de presiunea negativa. Acasa e bine sa ne gasim o activitate preferata careia sa-i dedicam atentia noastra. Statul pe ganduri lungit in pat nu ne avantajeaza deloc: gandurile lasate in voia lor se vor intoarce obsesiv la aceleasi probleme de serviciu.
Factorii de stres
Trebuie sa identificam si eventual sa scriem pe o hartie tot ce credem ca ne streseaza. Apoi sa eliminam punct cu punct motivele incercand fie sa facem fata exigentelor cerute de firma, fie sa ne rediscutam pozitia, deschis, cu seful.
Iata cateva motive de stres:
1. Presiunea timpului. Termenul limita impus pana la predarea rezultatului muncii este intotdeauna prea devreme.
2. Performantele cerute de valorile intreprinderii vi se par de pe alta planeta: zero greseli, calitate totala, excelenta in orice minut etc.
3. Absenta definitiei postului sau insuficienta descriere a atributiilor.
4. Noutatile. Intreprinderea este cumparata de o alta firma, sunt schimbate procedeele de lucru sau apar noi tehnologii.
5. Frustrarea. Posibilitatile actuale ale firmei nu permit desfasurarea in continuare a proiectelor la care ati lucrat cu succes pana acum.
6. Lipsa recunoasterii meritelor. Prea ocupati de luarea deciziilor corecte, putini sefi au timp sa recunoasca si meritele colaboratorilor.
7. Conflictul valorilor. Produsele promovate de firma nu sunt apreciate de dumneavoastra si in consecinta nu puteti sa le vindeti sau sa participati din toata inima la promovarea lor.
8. Relatiile interpersonale. Colegii, clientii, sefii au de obicei un comportament mai dur, mai agresiv, cu care nu reusiti sa va obisnuiti.
9. Mesajele implicite. Sunt cateva subintelesuri de genul „Daca pleci mai tarziu de la firma inseamna ca esti un angajat puternic motivat”. Nu va lasati insa intimidati: poate colegii care raman peste program nu reusesc sa termine in timp util ce au de facut.
RetInetI!
Stresul de la serviciu afecteaza sanatatea si timpul nostru liber dar si calitatea muncii. Nu sunteti singurul care este stresat si lucrul acesta il stiu atat colegii cat si sefii. Important este sa nu va subestimati si sa cautati sa rezolvati problemele discutand deschis. Izolarea nu aduce nimic bun.