Anotimpul rece are particularitatile lui de care este bine sa tinem seama. Schiatul, sport din ce in ce mai raspandit in ultimii ani, s-a perfectionat mult atat in ceea ce priveste conditiile: telecabine, teleschi, telescaune, partii special amenajate, cat si in ceea priveste materialele folosite.
Spunea cineva, glumind, ca daca apuci sa intri intr-un compartiment de tren spre Sinaia sau Predeal cu doi sau trei schiori cu echipamantul lor nu mai ai loc unde sa pui macar o sacosa. Inainte se pleca la schi doar cu niste pantaloni bufanti sau “pana” si bocanci corespunzatori. Astazi echipamentul schiorului este mult mai elaborat. Mai ales incaltamintea este de o noua conceptie. Claparii care au inlocuit vechii bocanci de schi sunt mult mai grei, masivi, duri si inalti. Ei “imbraca” mai bine glezna, ii asigura o siguranta mai buna la torsiuni. Si sistemele de prindere ale incaltamintei pe schiuri s-au modificat complet. Noile sisteme de prindere ale claparilor pe schiuri sunt astfel concepute incat la anumite solicitari, in timpul caderilor, sa permita eliberarea sportivului din schiuri.
Tehnica caderii pe zapada se invata
Inca de la primele lectii schiorii invata sa cada. Acest lucru ar trebui de fapt sa il invete orice cetatean care circula pe strazile inzapezite sau cu gheata. In loc de a incerca, atunci cand ai alunecat, sa ramai in picioare, si sa-ti mentii echilibrul cu diverse miscari ale mainilor si trupului, de regula ineficiente, este de preferat pur si simplu sa-si dai drumul jos, sa te lasi moale, sa cazi oarecum controlat. In cadere este bine sa apropiati mainile de corp, sa va “ghemuiti” si sa va feriti capul. Nu este bine sa va sprijiniti in cadere pe mana, care se poate rupe (factura de epifiza distala radiala sau de antebrat). Imbracamintea, atat pe partia pentru schi cat si pe strada, trebuie sa fie adaptata sezonului. Realizati cat de utila este o caciula nu numai impotriva frigului, ci si pentru protectia capului in caz de cadere accidentala. Manusile trebuie sa fie impermeabile, largi si groase, iar hainele trebuie sa asigure confortul organismului fara sa determine transpiratii periculoase pentru sanatate. Pe partia de schi nu trebuie sa uitati ochelarii de protectie, incasabili si cu lentilele colorate pentru a retine radiatia nociva a soarelui reflectata de zapada.
Fara alcool la schi
Alcoolul pe partia de schi ar trebui interzis la fel ca la conducatorii auto. Bolidul pe care-l reprezinta schiorul lansat pe partie poate sa-i faca rau nu numai lui cand este sub influenta alcoolului cat si celorlalti care se afla pe partia in care copiii si femeile sunt cei mai vulnerabili. Oboseala este un alt factor de risc in producerea accidentelor sportive. Mai ales in conditiile in care schiul se practica de obicei doar la sfarsit de saptamana, fara antrenamente prealabile. Nu trebuie sa exageram cu numarul de partii facute. Trebuie sa ne rezervam timp si pentru a manca ceva si a ne odihni. Sa nu uitam ca la sfarsit de saptamana, cand mergem la schi, nu ne aflam la un concurs, ci mergem la recreere si la odihna activa. Este de preferat sa ne intoarcem sanatosi si nu sa stam imobilizati la pat sau prin spitale, cu fracturi sau entorse ale membrelor.
Patinajul – un sport agreabil
El se practica de obicei in patinoare organizate sau pe lacuri si rauri inghetate. Patinele sunt fixate la ghete cu suruburi. Este bine ca ghetele sa fie cat mai inalte si confectionate din piele dura pentru a asigura o stabilitate buna a gleznei. Legati cu sireturile ghetele pana sus, pana la ultima gaura. Daca mergeti la patinoar, alegeti patine bine ascutite. Cu cele neascutite veti cadea mult mai usor. Caderile la patinaj impun aceleasi sfaturi ca si caderea de pe schiuri sau pe strada. In momentul pierderii echilibrului lasati-va moale sa cadeti la sol, cu bratele lipite de corp. Nu va sprijiniti in maini si feriti-va capul. Si nu uitati ca o caciula buna si manusi calduroase in maini, in afara unui aspect elegant, va vor proteja in cazul caderilor accidentale. Patinajul pe lacuri si rauri inghetate necesita precautii si masuri suplimentare. Daca gheata nu este destul de groasa exista pericolul ruperii ei. La cele mai mici scartaituri care se aud pe gheata, semn ca aceasta incepe sa crape, persoana aflata pe gheata trebuie sa ramana nemiscata, culcata, intinsa pe gheata si sa solicite ajutor. Nu se va ridica in picioare intrucat in acel moment gheata fisurata poate ceda. Trebuie ca deplasarea pe gheata sa se faca cu delicatete, usor, prin tarare spre mal. Daca gheata s-a rupt si persoana a cazut in apa trebuie sa-si pastreze calmul, sa nu-si iroseasca puterile agitandu-se si sa incerce sa se mentina la suprafata apei, fara a intra sub gheata. In acelasi timp trebuie sa solicite ajutorul celor din jur. Daca totusi nu sare nimeni in ajutor trebuie sa ne facem loc in gheata spargand din ea si sa inotam in directia malului. Nu se va incerca iesirea din apa pana nu suntem convinsi ca gheata in care incercam sa iesim este destul de groasa si nu exista pericolul de a se rupe din nou, sau a aluneca sub gheata.
Primul ajutor pentru cel scos din apa inghetata
Daca acesta respira si este constient va fi dus imediat intr-o incapere din apropiere unde i se vor schimba hainele cu altele uscate. Daca primul ajutor se acorda chiar pe malul apei, victima va fi rapid dezbracata de hainele ude si imbracata cu unele uscate. In lipsa unor haine adecvate va fi imbracata cu hainele de care se pot dispensa salvatorii sau cei din jur (pulovere, paltoane, pantaloni, caciula) si va fi transportata la cel mai apropiat spital. I se poate da ceai cald, bauturi nealcoolice la temperatura camerei, dar nu bauturi alcoolice si tutun. Daca inecatul inghetat nu respira sau nu prezinta batai ale cordului va fi tratat initial ca orice inecat. Capul i se va apleca si va fi batut pe torace pentru a-i scoate apa din caile aeriene respiratorii apoi i se va face masaj cardiac si respiratie artificiala, apasand sternul, pieptul, cu palmele incrucisate. La 4 – 5 astfel de apasari (masaj cardiac extern) se face o insuflatie de aer de catre salvator care-si lipeste gura sa de gura inecatului (respiratie artificiala gura la gura). Concomitent cu aceasta resuscitare cardiorespiratorie trebuie sa se faca schimbarea hainelor umede cu unele uscate. Manevrele de masaj cardiac extern si respiratia artificiala trebuie continuate pana la sosirea echipajului medical specializat.
Medic primar
Spitalul Clinic de Urgenta, Bucuresti
Tel: 021 230 01 06/ 138; 021 243 03 59; 0744 750 057.