Ajunsă la vârsta de 90 de ani, Sophia Loren a avut o viaţă ce pare desprinsă dintr-un film clasic de la Hollywood. Un film cu decoruri somptuoase, lumini calde și emoții la fel de intense ca soarele italian care i-a mângâiat copilăria. „Sărbătoresc la Roma, unde a început totul”, a mărturisit Sophia Loren, reflectând asupra legăturii sale puternice cu orașul care i-a fost martor ascensiunii în lumea cinematografiei.
Frumuseţe în sărăcia postbelică
Crescută în sărăcia unei Italii postbelice, Sophia Loren s-a născut Sofia Villani Scicolone, la Pozzuoli, lângă Napolia. A învățat de tânără că visurile pot schimba destine, iar frumusețea ei izbitoare a fost doar preludiul unei vieți artistice marcate de determinare, talent și o carismă fără egal.
Privirea Sophiei Loren a fost mereu un amestec de tandrețe și forță. În ochii verzi-măslinii se reflectă chiar şi la 90 de ani, un întreg spectacol al existenței. La doar 16 ani, când lumea părea dominată de chipuri perfect conturate, Sophia Loren aducea o feminitate viscerală, autentică, o expresie vie a pasiunii italiene și a dorinței de a înfrunta viața cu capul sus. Sophia Scicolone a intrat în lumea cinematografiei în anii ’50, debutând cu roluri în filmele “Cuori sul mare” (1950) și “Quo Vadis” (1951).
Iar regizorul Vittorio De Sica a fost cel care a văzut în Sophia Loren nu doar frumusețea unei tinere actrițe, ci și profunzimea unei artiste care putea înțelege suferința umană.
În această perioadă, tânără de doar 19 ani îl cunoaște pe producătorul Carlo Ponti, cel care avea să devină atât mentorul, cât și soțul ei. Sub îndrumarea lui, Sophia începe să ia lecții de actorie și își schimbă numele în Loren.
În fiecare rol pe care l-a interpretat, Sophia Loren a purtat cu ea acel fir nevăzut al adevărului personal. Nu era doar actrița frumoasă care apărea în filme de dragoste sau comedii romantice, ci o femeie care înțelegea durerea, sărăcia și lupta pentru demnitate.
Drumul său spre celebritate nu a fost niciodată lin. Sophia Loren a urcat de la micile roluri de figurantă la titlul de vedetă mondială, dar fără să se desprindă vreodată de esența simplă, dar puternică, a originilor sale.
Strălucirea Hollywod-ului, Ciociara şi ppremiul Oscar
Primul film de la Hollywood pentru Sophia Loren, „The Pride and the Passion” (1957), a fost urmat de alte producții care au propulsat-o în rândul starurilor internaționale.
Filme precum La Ciociara, care i-a adus în 1961 premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă, au transformat-o pe Sophia Loren în simbolul rezistenței feminine. Cu o interpretare crudă, sfâșietoare, a unei mame care luptă să-și protejeze fiica în timpul războiului, Sophia Loren a redefinit granițele emoțiilor transmise pe ecran. Lacrimile ei, departe de a fi fabricate, păreau smulse din adâncurile propriei existențe, căci în spatele strălucirii se ascundea o poveste complicată de supraviețuire.
Tot pentru acest film, Sophia Loren a primit premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film de la Cannes, devenind una dintre cele mai apreciate actrițe din lume. De-a lungul carierei, Sophia Loren a fost recompensată și cu alte distincții importante, precum Globul de Aur în 1977 și premiul César în 1991.
Sophia Loren, în filmul surorii, în regia fiului
În 2010, Sophia Loren a revenit în atenția publicului ca protagonistă în miniseria „La mia casa e piena di specchi”, bazată pe cartea autobiografică a surorii sale, Maria Scicolone. Totodată, în 2014, Sophia Loren a jucat în scurtmetrajul “Voce umana”, regizat de fiul său, Edoardo Ponti, subliniind astfel relația profesională și personală specială pe care o are cu acesta.
Pentru interpretarea din “La vita davanti a se” (o adaptare a romanului “La vie devant soi” de Roman Gary, care a mai fost ecranizat în 1978 și a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film străin) Sophia Loren a fost recompensată în 2021 cu trofeul „David di Donatello” pentru cea mai bună actriță.
Două căsătorii şi un love story de-o viaţă
Poveștile de dragoste ale Sophiei Loren sunt țesute din firul subțire al destinului, pline de pasiune, mister și acea aură mitică care înconjoară femeile extraordinare. În spatele privirii sale catifelate și a zâmbetului enigmatic, Sophia Loren ascundea o inimă capabilă să iubească intens, fără compromisuri, dar și să reziste cu demnitate furtunilor care au încercat să-i tulbure drumul.
Poate că cea mai importantă și definitorie poveste de dragoste pentru Sophia Loren a fost cea cu Carlo Ponti, bărbatul care nu doar că i-a schimbat viața, ci și întreaga perspectivă asupra iubirii. Ponti era cu 22 de ani mai în vârstă decât Sophia Loren, dar între ei a existat mereu un tip de legătură profundă, ca și cum sufletele lor s-ar fi regăsit după o căutare îndelungată.
Întâlnirea lor la începutul anilor ’50 nu a fost doar începutul unei povești de iubire pasionale, ci și începutul unei colaborări artistice. Ponti, un respectat producător de film, a văzut în Sophia nu doar frumusețea pură, ci și talentul ei nemărginit, convingând-o să viseze mai sus decât își permisese până atunci.
Relația lor nu a fost lipsită de complicații. Carlo Ponti era căsătorit în momentul în care s-au îndrăgostit, iar legile vremii din Italia făceau divorțul aproape imposibil. Cu toate acestea, iubirea lor a rezistat presiunii sociale și morale. În ciuda dificultăților și a anilor de incertitudine, dragostea lor a crescut tăcut, dar constant, în spatele privirilor curioase ale lumii.
Cu Carlo Ponti s-a căsătorit de două ori, prima dată în septembrie 1957, dar, din moment ce, în acea perioadă, divorțul nu era legal în Italia și astfel cuplul risca să fie acuzat de concubinaj (Sophia Loren) și de bigamie (Carlo Ponti). Cei doi au emigrat în Franța unde au devenit cetățeni francezi și Ponti a putut să divorțeze de soția lui, Giuliana Fiastri, și s-au căsătorit pe data de 9 aprilie 1966 la Sevres (Franța).
Sophia Loren a fost mereu discretă cu viața ei personală, preferând ca iubirea lor să fie trăită departe de luminile strălucitoare ale presei. Era ca și cum între ei ar fi existat un pact tăcut — o promisiune de loialitate și înțelegere reciprocă. Ponti nu a fost doar partenerul ei de viață, ci și o ancoră emoțională, un bărbat care i-a oferit stabilitate și sprijin într-o industrie adesea capricioasă. Dragostea lor a devenit un simbol al fidelității și devotamentului, ceva rar în lumea efemeră a celebrităților.
Carlo şi Eduardo Ponti – tabloul fericirii supreme
Carlo Ponti şi Sophia Loren au avut doi fii, Carlo Ponti Jr. și Edoardo Ponti, iar maternitatea a fost un alt capitol în viața Sophiei care i-a desăvârșit imaginea de femeie completă. Deși cariera ei înflorea și cucerea noi înălțimi, nimic nu a contat mai mult pentru Sophia Loren decât să fie o mamă dedicată. Carlo Jr., primul lor fiu, născut în 1968, a adus o bucurie nemărginită în viața lor. Iar Edoardo, născut în 1973, a completat tabloul fericirii lor familiale.
Pentru Sophia Loren, a fi mamă a fost cel mai mare dar al vieții. În ciuda agitației lumii cinematografice, ea a știut întotdeauna să-și protejeze copiii de presiunile exterioare, oferindu-le o viață cât se poate de normală, departe de vâltoarea și strălucirea reflectoarelor. Iubirea ei pentru Carlo și Edoardo era calmă și blândă, ca o mare liniștită care protejează micile insule de furtuni. În multe interviuri, Sophia Loren a mărturisit că rolul de mamă i-a adus cea mai mare împlinire, iar sacrificiile profesionale făcute de dragul copiilor săi nu au fost niciodată resimțite ca o povară.
Dragostea Sophiei Loren a fost o poveste care a sfidat timpul. Carlo Ponti a rămas marea ei iubire până la sfârșitul vieții lui în 2007. Iar memoria lui continuă să trăiască în inima ei ca un ecou prețios.
În rarele sale declarații despre pierderea soțului, Sophia Loren vorbea despre el cu o tandrețe ce nu a cunoscut niciodată sfârșit. Chiar și după moartea sa, dragostea lor rămâne un far în viața ei, o lumină călăuzitoare.
O viaţă în toate nuanţele ei
Când te gândești la Sophia Loren, nu poți să nu o asociezi cu ideea de cinema la cel mai înalt nivel. Eleganța cu care își purta silueta, felul în care o rochie îi sculpta trupul ca și cum fiecare centimetru de material ar fi fost o extensie naturală a ființei sale, o fac să rămână nu doar o icoană a frumuseții, ci și a artei. Sophia Loren nu a jucat niciodată pentru aplauze; a jucat pentru a da sens poveștilor umane, pentru a aduce la suprafață complexitatea vieții.
Pielea elastică este o piele sănătoasă. Linia de produse Elasticizing de la Rilastil a fost creată pentru a îmbunătăți aspectul tenului tern și pentru a-l menține întinerit.
Dincolo de gloria premiilor, a festivalurilor de film și a covoarelor roșii, Sophia Loren a trăit o viață de film în adevăratul sens al cuvântului. În fiecare cadru, în fiecare cuvânt rostit cu acel accent italian inconfundabil, se simte că Sophia Loren nu a fost doar un star al cinematografiei, ci o femeie care a îmbrățișat viața în toate nuanțele ei — cu pasiune, demnitate și o frumusețe care transcende timpul. Aceasta este, poate, cea mai pură formă de artă pe care o poate dărui un om lumii: să-și transforme viața într-un film etern.
Foto Hepta