Se vorbeste tot mai frecvent de uzura relatiei de cuplu, monotonie in cuplu, infidelitate si de multimea motivelor care duc la divort. In realitate, cea mai mare parte a despartirilor nu poate fi tratata preventiv. Fie ca exista ori nu destin, fiecare cuplu este supus, in permanenta, pericolul despartirii, indiferent de evolutia relatiei dintre parteneri.
Fiecare dintre noi care am depasit varsta adolescentei am trait, cel putin o data, o despartire de cineva apropiat, care ne-a intristat, dar, in acelasi timp, ne-a oferit un motiv de meditatie. Prin natura sa, omul nu accepta fatalitatea despartirii, ceea ce conduce deseori la puternice traume psihologice, comparabile in multe situatii cu tragedia deceselor din familie.
A face o tragedie din despartirea unui partener de viata nu poate aduce decat lacrimi si suferinta, care nu servesc nimanui, ci dimpotriva, pot scufunda propriul suflet in disperare. Socul despartirii poate fi dureros si trebuie depasit prin mentinerea treaza a gandirii rationale, logice, a analizei lucide a faptelor, trecand cu mai mult curaj peste acele lacrimi care ne otravesc.
Depresia despartirilor
In urma despartirii de partenerul de viata, trauma conduce la stari depresive destul de accentuate, atat la barbati, cat si la femei fiind posibila aparitia unor stari nevrotice accentuate sau chiar psihoze foarte grave. Depresia in aceste cazuri este considerata o reactie psihica normala, consecintele fiind insa diferite, in raport cu natura relatiei dintre parteneri, vechimea cuplului, dar mai ales cu temperamentul si caracterul partenerilor. La femei, depresia ia amploare dupa 15-20 zile de la eveniment, atingand o valoarea maxima dupa 45-55 de zile, la varsta tanara si dupa 100-140 de zile la femeile adulte. In cazul barbatilor, caderile depresive apar la 40-60 de zile la tineri si la 70-90 de zile la adulti. Datele sunt valabile in 85% din cazurile de despartire sau divort, a cuplurilor mai vechi de un an, indiferent de cauza despartirii. Aceste stari sunt rezultatul puternicului impact negativ al unui eveniment perceput de inconstient, care se manifesta cu intarziere asupra mecanismelor de functionare normala a constientului. Rezumativ spus, trauma psihica a unui eveniment se manifesta cu o anumita intarziere. Socul initial, provocat de constientizarea esecului, determina, in mod treptat, o secretie aberanta a unor hormoni produsi de creier, precum neurohormoni din grupul serotoninei, ca si al catecolaminelor („adrenaline”). Dezechilibrul acestor secretii de hormoni produce dereglarea starilor afectiv-emotionale si conduce la stari depresive, dupa o perioada de timp de la producerea traumei psihologice.
Cele 3 etape ale refacerii
Sansa de reusita a individului de a reveni la o viata normala depinde in mare masura de capacitatea de a invinge depresia care apare inevitabil in urma despartirii definitive de partenerul de viata.
Faza I (20 de zile)
Barbati:
• Incercati obligatoriu o activitate fizica sau psihica noua, care va ca scoate din vechea atmosfera. Aceasta poate fi un nou anturaj de prieteni, pe care ii puteti intalni, spre exemplu, la cluburi de tip cultural sportiv sau, de ce nu, biblioteci.
• Activitatea fizica, precum gimnastica, s-a dovedit a avea un important efect asupra disparitiei diferitelor forme nevrotice.
Femei:
• Prezenta unei persoane de sex opus, ca prieten, este absolut necesara in aceasta perioada.
• Este de preferat descarcarea tensionala in fata rudelor apropiate si mai putin in fata prietenilor.
• Se recomanda o terapie naturista a starilor depresive, indicata de medici.
Faza a II-a (in primele 2 luni)
Barbati:
• Integrarea in noi grupuri de prieteni este o necesitate acerba, avand in vedere perceptia constienta a evolutiei depresiei.
• Se recomanda mai multa pasiune investita in munca depusa, care poate deveni un refugiu in aceasta perioada critica.
Femei:
• In aceasta perioada este recomandata o viata cat mai lejera, comoda, relaxanta, lipsita de orice factor de stres.
• Orice iesire in afara localitatii, cat mai departe de oras este benefica.
• Schimbarea totala a mediului de viata este extrem de importanta pentru refacerea psihica.
Faza a III-a (dupa 40-60 zile)
Atat pentru barbati, cat si pentru femei sunt necesare cateva reguli de comportament care trebuie respectate, cu o cat mai mare strictete:
• Eliminarea din amintiri a evenimentelor placute sau neplacute, legate de fostul partener.
• Eliberarea prin dialog a tuturor „of-urilor, in prezenta necunoscutilor prietenosi.
• Autopromovarea, in fata celor din jur, a propriei increderi in fortele proprii, la modul laudativ.
• Organizarea mentala a planurilor de viitor.
O reteta psihologica generala pentru o noua viata dupa despartire sau divort:
1. Nu va ganditi la vinovatie! Fiecare are partea sa din vina, atunci cand un cuplu ajunge la despartire. Toti sunt tot atat de vinovati, cat si de nevinovati in fata sortii.
2. Eliminati-va din vocabular cuvintele:”despartire”, „tristete”, „blestem”, „nenoroc”, „ghinion”, „soarta”, ca si orice cuvant care va produce o stare de autocompatimire.
3. Nu analizati „cum si de ce” v-ati despartit! Ganditi-va mai degraba la „cum?” si „cand?” veti incepe o noua viata mai frumoasa! Daca nu credeti in acest lucru, veti ramane vesnic singur(a).
4. Incercati sa va reorganizati gandirea, punand accent pe ideea ca „de astazi incep o cu totul si cu totul alta viata”. Pentru aceasta este necesar:
– sa va iubiti felul de a fi;
– sa va placeti fizic, sa credeti in propriile forte;
– sa reusiti sa va demonstrati ca sunteti pe cat de inteligent(a), pe atat de creativ(a);
– sa aveti curajul sa credeti ca in chiar aceasta clipa viata evolueaza spre mai bine;
– sa luptati pentru a deveni cu adevarat ceea ce doriti;
Pentru toate acestea, nu va trebuie decat un minimum de vointa si incredere!