Simona Musca, autoarea cartii „Conjugat la feminin”, despre femeile care pot muta si muntii din loc

Data publicarii: 30 octombrie 2017

Simona Musca este o tanara antreprenoare plina de energie, cu experienta in mai multe domenii de activitate, de la zona artistica pana la cea medicala, dar si cu aplecare catre scris. Anul acesta a implinit 30 de ani si a marcat aceasta varsta-simbol cu lansarea unei carti de suflet, „Conjugat la feminin”.

Cartea Simonei se doreste un discurs adresat femeilor de pretutindeni, cu temerile lor, cu iubirile, visurile, ambitiile, dezamagirile, planurile implinite sau nu. O carte pentru femeia puternica, independenta, hotarata sa mute muntii din loc daca trebuie, dar si o lectie pentru toti cei care vor sa iasa din zona de confort. Autoarea ne-a oferit un interviu in care povesteste ce a determinat-o sa scrie aceasta carte, dar si cum vedea ea femeia la 30 de ani, cu bune si cu mai putin bune.

Tonica: Ai marcat varsta de 30 de ani cu o carte in care dezvalui foarte multe despre viata ta si despre felul tau de a fi. Ce te-a indemnat sa scrii o carte?

Simona Musca: Cred ca de mai mult timp purtam cu mine tot felul de subiecte care ma intrigau atat pe mine, cat si pe cei din jurul meu. Unele dintre ele iscau dezbateri, ridicau intrebari, altele aduceau inspiratie acolo unde era nevoie de asa ceva, mai erau cateva care erau prilej de amuzament din cand in cand. Apoi, mai erau si lectiile pe care le-am identificat dupa tot felul de experiente. Lucruri foarte diferite, dar pe care am ajuns sa le „aranjez” foarte firesc in universul meu interior. As spune deci ca ideea cartii a prins contur treptat. Poate pentru ca am fost mereu fascinata de povestile celor din jur si de lucrurile pe care putem foarte des sa ni le luam din istorii personale. Fara sa am intentia de a publica un „ghid de bune practici” sau pasi spre succes, m-am gandit ca lucrurile impartasite ar putea fi utile pentru altii – prin simplul fapt ca ar putea prezenta o alta perspectiva asupra lucrurilor pe care le traim.

De ce ai ales titlul „Conjugat la feminin”?

Titlul cartii se refera la perspectiva feminina asupra lucrurilor despre care am scris – nu este o apologie, nici discriminare, este pur si simplu „lentila” prin care privesc lumea din jur. Pe de alta parte, recunosc ca m-am gandit si ca este posibil ca in situatiile despre care am scris sa se regaseasca si alte femei. Ma gandesc ca, desi, suntem atat de diferite, avem totusi puncte sau sensibilitati comune, asa ca mie una mi s-a parut important sa le iau in considerare.

Cu ce ti-ai dori sa ramana in suflet si in minte femeile care iti citesc volumul?

Mi-am dorit foarte mult ca volumul sa fie inceputul unui dialog cu ceilalti oameni care vor sa construiasca ceva sau care vor sa afle mai multe despre povestile celor de langa noi. Poate ca multe din povestile pe care le-am adunat ar putea rezona cu cititoarele si poate ca discutiile pe care le-am incepe ar putea sa devina, in timp, solutii la unele dintre situatiile dificile cu care ne confruntam. Sau macar alternative acolo unde este nevoie de ele.

Nu esti la primul volum publicat. Ai in plan si alte proiecte?

Mai mult decat ca ma gandesc sau am in plan continuarea seriei „Conjugat la feminin”, o si fac! Urmeaza un roman in 2018 – nu am mai scris de mult o poveste cursiva sub forma unui roman, iar imaginatia si-a dat frau liber si ideile au curs de la sine pe hartie.

Care sunt cartile de capatai care consideri ca ti-au influentat intr-o anumita masura felul de a fi, poate si viata?

Am adorat dintotdeauna sa citesc. I-am cunoscut pe Zola, Maupassant, Gogol, Camus, Cehov, surorile Brontë, Goethe, Poe, Dickens, Dreiser, Passos, Schiller, Steinbeck, Dostoievski prin prisma randurilor lor exact asa cum i-am intalnit si pe Rebreanu, Camil Petrescu, Nichita Stanescu sau Marin Preda. Toate intalnirile acestea mi-au slefuit personalitatea de astazi. Si n-as putea sa aleg doar cateva titluri, pentru ca ar fi nedrept. As putea sa-mi aleg preferatele numai din ultimul an. Dintre contemporani, ii savurez adesea pe Aurora Liiceanu, Lucian Boia, Dan Lungu și Matei Visniec – toti au o energie uimitoare si un mod de a-ti transmite fie inspiratie, fie melancolie, fie de a-ti insufla vointa sau nostalgie.

Cea mai recenta carte citita este portretul Reginei Ana de Romania – exilul, razboiul, viata alaturi de Regele Mihai –, toate povestite cu atata modestie incat m-au facut sa devin sensibila la biografiile personalitatilor care apartin familiilor regale.

Dincolo de pasiunea pentru scris, esti implicata intr-o multime de alte proiecte, de la cele artistice sau care implica televiziunea pana la cele medicale. De unde gasesti energia de a descoperi mereu ceva interesant sau nou din care sa-ti doresti sa faci parte?

Cel mai „in forma” am fost atunci cand am iubit si am fost iubita. Linistea sufletului mi-a dat mereu inspiratie, sclipire si sansa. Poate tocmai de aceea am acum o pofta de viata nejustificata. Poate de aceea am o inspiratie debordanta si un spor deosebit in toate activitatile pe care le intreprind. Am atitudine de campion si poate de aceea am si castigat de atatea ori. Am insa slabiciuni umane si poate de aceea n-am facut mai mult decat fac astazi. Recunosc, nu am mult timp liber. Imi place sa fac sport, sa calatoresc, sa citesc si sa scriu. Sportul si alimentatia sanatoasa sunt cu desavarsire cele doua axe pe care imi centrez atentia.

Asta pentru ca de la varsta de 12 ani am intrat in industria modei, unde stilul de viata sanatos este puternic promovat, iar obiceiurile sanatoase fac parte din viata mea de zi cu zi, nu sunt o corvoada. In orele de sport ma relaxez, imi pun in ordine gandurile si ma binedispun. O femeie moderna a secolului 21, indiferent ca e femeie de afaceri sau nu, trebuie sa aiba grija in primul rand de sanatatea si de frumusetea ei.

Cum ai descrie femeia la 30 de ani, cu bune, dar mai ales cu mai putin bune, prin prisma propriei experiente?

Se discuta des despre femeia moderna si cum ar trebui sa fie, ce ar trebui sa caute si asa mai departe. Eu una trebuie sa recunosc ca nu as putea sa fac un portret stas al femeii care a implinit frumoasa varsta de 30 de ani – pana la urma, cate femei, atatea perspective. Cred insa ca femeile se poarta bine cu ele insele atunci cand se accepta si isi asuma cine sunt. Iar aici sunt si puncte forte, si vulnerabilitati.

Pentru ca ai cochetat si cu domeniul frumusetii, cum crezi ca poti mentine echilibrul ca tanara femeie intr-o lume care pune atat de mult pret pe aspectul fizic?

Am invatat ca in viata oricarei femei atat gratia, cat si frumusetea fizica si cea interioara joaca un rol foarte important, fiind, poate, primele care deschid o usa, iar pe parcurs cele care inglobeaza calitatile profesionale si morale. Da, recunosc, experienta mi-a demonstrat ca un om frumos este ascultat mai bine decat un om care nu are trasaturi atat de… joviale, sa le spunem. Insa, dincolo de frumusete, o femeie, cu atat mai mult o femeie de afaceri, trebuie sa-si pastreze feminitatea si gratia naturala ca pe un dat, nu ca pe un instrument de persuasiune.

Esti absolventa a Facultatii de Arte, Sectia Regie Teatru si Film. Crezi ca femeile sunt mai bune „actrite” in viata decat reusesc barbatii?

Dincolo de cortina unei scene de teatru, atat femeile cat si barbatii, cred ca in egala masura, la un moment dat, ajung sa fie actori. Fie ca nu se regasesc si cauta sa poarte costumele altcuiva, a unui alt personaj, fie ca prietenii ii resping si la fel se poate intampla sa „joci teatru” fata de cei cu care ai contact doar pentru dorinta de a fi acceptat sau de a impresiona. Si cred ca se intampla ca noi, oamenii, intr-un anumit punct, sa ajungem sa confundam scena unui teatru cu scena vietii.

De-a lungul timpului, te-ai lovit de situatii in care a trebuit sa lupti mai mult pentru a obtine ceea ce ti-ai dorit doar pentru ca esti femeie?

Cred ca exista anumite compromisuri pe care le putem face pentru a ne atinge un obiectiv – poate sa ne luam o vacanta mai scurta, de doua-trei zile, in loc de un sejur de o saptamana intr-un an in care proiectele la care lucram au nevoie de atentie si grija. Acesta ar fi un exemplu. Pe de alta parte, sunt si compromisuri care incalca valori si care, in timp, te pot impiedica sa iti tii capul sus sau sa privesti oamenii in ochi.

Mi se pare greu de crezut ca te mai poti bucura de ceea ce ai realizat atunci cand stii ca rezultatele tale au un fundament imoral. Pana la urma, cred ca avem in jur suficiente exemple de persoane care au reusit sa faca lucruri frumoase si durabile mergand pe propriul lor drum. Trebuie doar sa le cautam si sa vorbim mai des despre ele.

In ciuda faptului ca se spune ca traim in secolul vitezei si ca avem atat de multe oportunitati, multi dintre noi parem incremeniti intr-un blocaj, fie el profesional sau personal. Care crezi ca este cea mai buna abordare intr-o astfel de situatie?

Mi s-a intamplat si mie sa am astfel de blocaje, poate ca mi se va mai intampla, insa de fiecare data am ridicat privirea, am pasit drept, iar daca drumul pe care-l cautam nu exista, de fiecare data, dar chiar de fiecare data, Dumnezeu Il crea intr-adins pentru a-mi rasplati indrazneala.