Plansete, bocete, suferinte, amaruri, indiferent cum le numesti, toate astea fac parte din viata noastra, a femeilor, dar si a barbatilor. Dar haideti sa vorbim putin despre ei, despre barbati. Oare ei sufera, plang si isi pun atatea intrebari cum ne punem noi, femeile?
Cred ca in viata fiecarei femei a existat cel putin un moment in care si-a dorit sa intre in mintea partenerului si sa vada adevarul. Este, probabil, intrebarea ce ne macina atunci cand ne despartim, indiferent de motivul despartirii. Fie ca am fost mintite sau inselate, ne gandim daca barbatul acela va suferi vreodata dupa o femeie.
Barbatii au fost intotdeauna firi mai puternice, mai docile si mult mai increzatoare pana si in relatiile sentimentale, spre deosebire de femei, care sunt firi sensibile ce isi exteriorizeaza sentimentele mai usor si o fac indiferent de situatie. Nu mai este o noutate pentru nimeni faptul ca femeile sunt mai plangacioase si sufera mult mai mult pentru orice impediment din viata lor, insa oare barbatii nu au plans nici macar o data pentru ceva?!
Surprinzator sau nu, sexul masculin sufera, da! Chiar daca nu plang in vazul lumii si nu se vaita, in interiorul lor barbatii sufera, se macina si devin introvertiti iar asta ii afecteaza in exprimarea sentimentelor. Plansul este considerat un semn de slabiciune si barbatii nu vor sa arate acest punct vulnerabil, orgoliul fiind mai presus, nu da bine sa plangi, asta cred ei. Ok, asa este, nu este placut sa faci asta in public, dar, cu toate astea, in momentele lor de singuratate cei mai multi asta fac.
Fie plang cand au un obstacol in viata, se simt incoltiti sau sunt prea stresati ca nu pot sa-l depaseasca, fie ca s-au despartit de iubita, barbatii vor plange. Normal, nu de fata cu ceilalti care, daca nu au trecut prin asta, il vor cataloga altfel decat este el de fapt.
Total gresita ideea barbatilor conform careia, daca plang, isi pierd din masculinitatea ce ii caracterizeaza. Ei vor considera intotdeauna ca este mai bine sa nu arate, sa stie doar ei de suferinta lor. Cu toate astea, este firesc sa plangi daca simti nevoia sa o faci!
Text: Maria Camelia Diaconu