Sarutul, cheia placerii

Timpul poate ucide dorinta. Psihoneurologul francez Boris Cyrulnik a formulat chiar o regula dupa care „intarirea legaturii slabeste dorinta”. Exista exceptii de la regula? Strict vorbind, nu. Ar fi insa o portita pentru ca placerea sa dureze, chiar sa se amplifice cu trecerea anilor: poarta sarutului.

Femeile si barbatii nu sunt egali in modul in care isi construiesc placerea sexuala. Exista un nucleu de simturi folosite cam in acelasi mod (mirosul, gustul, atingerea), dar exista si o diferenta senzoriala remarcabila: barbatii doresc mai ales ceea ce vad, femeile ceea ce aud. Ca sa dau un exemplu din film, daca va ganditi la scene emblematic erotice (in special saruturi) o sa va vina in minte mai ales imagini feminine si voci masculine.

Poarta sarutului
Si ajungem din nou la sarut. Poarta Sarutului. De data asta chiar ma refer la opera lui Brancusi. Daca vom crede ca functia unei porti e doar de a permite intrarea intr-o curte, vom intra grabit si foarte repede vom ajunge la Masa Tacerii. E la fel si in viata amoroasa a cuplului: in teoria standard, sarutul face parte din preludiu, e doar o etapa pregatitoare a placerii sexuale. Si totusi…
„Singurul limbaj adevarat din lume este sarutul”, spunea Alfred de Musset. Daca ne referim la relatia erotica dintre un barbat si o femeie, sarutul este o punte spre implinirea dorintei, dar este si un mijloc de intinerire si transfigurare a dorintei. Si ajungem la solutia problemei amare puse de regula Cyrulnik: o anumita dorinta se stinge pe masura ce este pacificata intr-un rol stabil, dar o alta ii poate lua locul. Acest lucru se poate intampla numai daca nu il vedem pe celalalt doar ca un mijloc pentru a atinge un scop, pentru a realiza o fantasma personala.
Sarutul nu e doar un exercitiu erotic, e un barometru care indica simultan patru parametri necesari reinnoirii permanente a iubirii: creativitatea, comunicarea, autonomia, afectiunea.
Asa cum am spus deja, femeia si barbatul vin cu asteptari senzoriale diferite: sunetele, vocea, muzica sunt cadrul care favorizeaza deschiderea ei, cadrul vizual este excitant pentru el. Cuplurile dau uneori atentie variatiilor de pozitii sexuale ca ingredient al innoirii placerii, dar nu isi dau seama ca posibilitatile cele mai mari le ofera sarutul; posibilitatile combinatorii ale actului sexual sunt limitate, posibilele povesti care stau pe buze sunt nenumarate.
O relatie erotica evolueaza; folosim aceleasi cuvinte, dar ele nu mai pot insemna acelasi lucru; nu putem crea in fiecare zi cuvinte noi dar putem crea nuante noi ale sarutului (aici ar trebui sa admiram un pic ideile celor care creeaza rujuri, si sa ne dam seama cum se schimba cuvintele atunci cand au gust, miros, consistenta, culoare, vibratie). Aceasta e functia creativa a sarutului.

Sarutul in locul cuvintelor
Functia de comunicare e evidenta dar adesea prea rudimentar folosita. Sarutul e cheia unui scenariu erotic reusit. Calitatea sarutului si bogatia de trimiteri la povestea de dragoste, prezic exact nivelul si calitatea placerii sexuale. Daca nu exista dorinta de a saruta partenerul si dupa actul sexual, e acolo multa singuratate si agresivitate.
A da locul cuvenit sarutului este si un semn de respect si de valorizare a autonomiei celuilalt; si doar intre doi parteneri autonomi poate inflori in toata gloria sa sarutul (da, e adevarat, saruturile par mai inflacarate in faza indragostirii, dar atunci chiar sunt in primul rand o parte a preludiului si sunt saturate de asteptari si fantasme; acest tip de inflorire e insa de scurta durata).
Actul sexual poate fi doar un impuls (uneori agresiv), in timp ce sarutul, care continua sa fie viu pe buzele unor parteneri de drum lung, este un semn sigur al afectiunii, adica al urmei pe care celalalt o lasa in mine.