sănătáte (sănătắți), s. f. – 1. Stare generală bună a organismului. – 2. Sănătate (1) publică. – 3. Salut, formulă de salut. – 4. Toast. – 5. Gata, nimic mai mult! (funcție de interj.). – Mr. sînătate, megl. sănitati. Lat. sanĭtatem (Pușcariu 1509; REW 7580), cf. alb. šendet (Meyer 405; Philippide, II, 653), it. sanità, prov. santat, fr. santé. Pentru ultimul sens, cf. pace. – Der. sănătos, adj. (teafăr; salutar, salubru; întreg, fără defect; intact, incoruptibil; teribil, respectabil), mr. sînătos, megl. sînitos, din lat. *sanĭtōsus (Meyer, Alb. St., IV, 35; Pușcariu 1519; REW 7580a), cf. nap. sanetuse, campid. sanidozu, cuvînt de uz comun (ALR, I, 131); nesănătos, adj. (fără sănătate, morbos, bolnav); sănătoasa, s. f.(fam., fugă, scăpat); poate prin aluzie la proverbul fuga-i rușinoasă dar e sănătoasă; însănătoși (var. sănătoșa), vb. (a se face bine, a se vindeca);sunătoare (var. sănătoare, sănitoare), s. f. (pojarniță, inimioară, Hypericum perforatum; numele altor plante, Crepis foetida, Helianthemum mobile, Hyosciamus niger, Gnaphalium dioicum), datorită virtuților sale curative, alterată fonetic prin etimologie populară considerîndu-se der. de la a suna (Pușcariu, Lr., 17; după Tiktin și Candrea, din lat. sanatōria, cu aceeași modificare). – Der. neol. sanatoriu, s. n., fin fr.sanatorium; sanitar, adj., din fr. sanitaire; sănicioară, s. f. (iarba-frîntului, Sanicula europaea), probabil intrepretarea neol. a numelui științific al planetei, cf. mag. szaniczor (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român