Roxana Iliescu este unul dintre personajele care a reusit sa urce treapta cu treapta scara succesului, iar acum se afla in topul celor mai apreciati jurnalisti. Intotdeauna prezentatoarea TV a fost preocupata sa aduca in fata publicului adevaratele valori si sa impartaseasca cu acesta experientele de viata si invataturile pe care le-a capatat.
De data aceasta Roxana a acceptat sa impartaseasca si cu redactorul Tonica detalii despre preocuparile si convingerile sale, pe care le puteti afla in amanunt din interviul ce urmeaza.
Tonica: Ai o emisiune de succes, esti un bun PR dar si o mama tenace, care dintre aceste activitati te solicita cel mai mult?
Roxana Iliescu: Emisiunea necesita multa munca, fara doar si poate, dar este ceea ce-mi place, asa ca nu-mi dau seama cand zboara orele. PR-ul imi place si el la nebunie, si atunci cand am clienti care nu confunda promovarea cu vanzarea, abia astept sa creez ceva unic si benefic. Mai este si activitatea de MC careia in ultimul timp m-am dedicat cu multa pasiune si unde, fara sa fiu modesta, ma simt ca pestele in apa. Ei si vine partea de parenting, care imi da enorme satisfactii, dar care imi scoate si cei mai multi peri albi. Pentru ca responsabilitatea e infinit mai mare. Fiecare gest al meu le poate pana la urma marca viata. Daca eu le trimit la balet dar ele au talent la pian, vor ajunge mediocre balerine in loc de senzationale pianiste. In plus copiii de azi sunt refractari la orice si se “bat” cu tine parte-n parte. Ati dedus singuri unde imi pierd cea mai mare cantitate de energie, nu? E adevarat, dimineata, cand ne imbratisam si ne iubim de regasire dupa un somn bun, bateriile sunt mai mult decat reincarcate!
Tonica: Crezi ca statutul tau de persoana publica este un atuu in educatia fiicelor tale sau mai degraba tinde sa fie un lucru mai putin pozitiv?
Roxana Iliescu: Statutul meu de persoana publica pentru ele este singurul pe care il cunosc. Din fericire nu sunt controversata, comentata sau urmarita de paparazzi. Ele stiu ca din cand in cand apar si ele in ziare, se mandresc cu asta, dar nu se considera altfel decat alti copii, mai ales ca multi dintre prietenii lor apar si ei prin revista alaturi de parintii lor, prietenii mei. Le-am explicat ca televiziunea implica munca. De altfel vad si singure ca la petreceri mami nu doar se simte bine ci si munceste, uneori si acasa, cand ele ar vrea sa ma aiba doar pentru ele. In rest, in orice interviu al meu am grija sa spun lucruri pe care ele deja sa le stie, sa nu existe riscul sa afle de la colegi ca tati a plecat de acasa sau ca mami se muta in Noua Zeelanda. Am observat cat de mult le afecteaza asta, chiar la lucruri minore. Am spus de curand intr-un tabloid local ca vreau sa fac cursuri de actorie. Iar titlul a iesit “Vreau sa ma fac actrita”. Imediat, Teresa, fiica mea cea mare m-a luat la intrebari: “Cum adica mami sa te faci actrita? Sa pleci luni de zile de acasa la filmari?”. Iti dai seama, ea ma vedea deja la Hollywood abandonandu-le. A mai fost o data cand am inteles ca trebuie sa le explic mai bine cum vine treaba cu mami-persoana publica. Acum o luna, la mare, eu inotam si ele se jucau pe nisip. Am vazut ca se apropie un domn si le intreaba ceva Am zburat mai mult decat am inotat inapoi, in minte cu tot felul de variante, din cele mai sumbre: ba ca le rapeste, ba ca le intreaba unde stau, numar de telefon sau orice alta informatie pe care ele, in inocenta lor le-ar fi oferit fara probleme. Din fericire era doar un ardelean simpatic ce nu-si mai amintea pentru ce televiziune lucrez. I-am explicat si lui ca in ziua de azi nu e ok sa abordezi minori si mai ales minore fara parinti alaturi, dar le-am tinut si prima teorie lor despre cum nu doar ca nu trebuie sa plece cu nimeni, dar nici macar sa raspunda la alta intrebare in afara de “cat e ceasul”!
Tonica: Practici sport in mod regulat, dupa parerea ta, exista o legatura intre sport si psihic?
Roxana Iliescu: CATEGORIC! Practic se secreta aceiasi hormoni ai fericirii ca in cazul ciocolatei de exemplu. In plus, sangele fiind pus in miscare, creierul are mult mai multa claritate. Mi se intampla adesea sa ma framante o problema intens si sa nu gasesc nici un raspuns pana in momentul in care ajung la sala, imi vad de antrenament si dintr-o data, BAM!, ma loveste solutia ideala de parca ar fi fost mereu in fata mea iar eu o cautam pe dupa plopi! In plus, gimnastica de dimineata imi da energie pozitiva pentru intreaga zi. Ies mereu de la Profa’ plutind! Poate si pentru ca sunt mereu mai usoara!
Tonica: Avand o viata extrem de activa, ai un ajutor atunci cand vine vorba despre cresterea fetelor?
Roxana Iliescu: Am invatat sa nu mai vreau sa le fac eu pe toate (si sa nu fac nimic bine) si cer ajutor. Mama, evident, e pilonul principal. Tatal lor, deasemenea, in limita timpului disponibil, preia si el din responsabilitati. De multe ori le iau cu mine la munca si rog colegii doar sa se asigure din cand in cand ca totul e in ordine. Acum sunt destul de mari ca sa am si mult ajutor din partea lor si in special a Teresei, care este o sora mai mare innascuta. Poate uneori mai exigenta decat mine. La evenimente, daca am de luat interviuri, tot asa, gasesc un prieten binevoitor care sa le intretina. Sa stii ca in general oamenii sunt mai mult decat dispusi sa-ti dea o mana de ajutor cu pruncii daca nu sunt chiar intruchipare Domnului Goe si daca ii rogi frumos! Iar eu prefer sa le iau cu mine peste tot, chiar daca la inceput nu mi-era usor, pentru ca asa invata sa socializeze cu o categorie vasta de persoane, adulti si copii, tineri si de varsta a doua. Cred ca experienta asta le va ajuta mult sa se descurce oriunde. Recunosc, m-a marcat exemplul Crinei Mardare, pe care am vazut-o peste tot cu Bubu, fiul ei, si il lasa sa exploreze tot. Calarea scaunele de la Mamaia de faceam eu atac de cord uitandu-ma la el si imaginandu-l cu capul spart. Crina nu clipea. Mi-a spus atunci ca nu are de ales si ca daca ii e dat sa-si rupa gatul, o sa o faca si cu ea de mana. Si iata neastamparatul Bubu este acum un tanar pe cinste, educat, talentat si fericit. Pentru ca expunerea la tot felul de medii duce aproape sigur la gasirea pasiunii. Si asta e tot ce-mi doresc pentru ele, sa aleaga o cariera plecata din cel mai mare hobby al lor!
Tonica: Iti rasfeteti fetele sau crezi in ideea de parinte autoritar?
Roxana Iliescu: Daca vorbim de imbratisari, pupaturi si declaratii de dragoste, le rasfat pana la soare si inapoi! Altfel nu-mi tace gura toata ziua repetand aceleasi cateva reguli de bun simt pe care sunt convinsa ca mai devreme sau mai tarziu le vor asimila. Cu Vanessa mi-a luat un an sa-i introduc in reflex sintagma “te rog” dupa fiecare cerinta a ei. Mai are inca scapari, dar atunci ma fac ca nu am auzit-o si brusc isi aduce aminte.
Tonica: Ce ai schimba, daca ai putea, in showbizz-ul romanesc?
Roxana Iliescu: In showbizz nu as schimba nimic, pentru ca, orice bussiness isi regleaza singur regulile. Doar as face o distinctie clara intre lumea mondena (in dex -inalta societate) si aici vorbim de oameni culti, care merg la opera, la Ateneu, in muzee, la vernisaje, care au acces intr-adevar la produse de lux, dar care stiu sa le aprecieze si care stiu sa-ti spuna povestea fiecarui obiect achizitonat (nu intamplator) si asa mai departe. Sunt oameni cu care poti face interviuri fluviu si de la care ai enorm de invatat. Oameni care fascineaza prin cultura si educatia lor. Dar care momentan s-au retras din vitrina presei pentru ca au fost pusi laolalta cu starletele showbizz-ului care, oameni pe care daca ii scuturi de PR si fosti amanti sau amante, nu ramane nimic.
Tonica: Ce-i sfatuiesti pe cei care vor sa intre in lumea media?
Roxana Iliescu: Sa nu o faca daca nu au chemare pentru asta, daca nu simt ca le furnica degetele cand trec pe langa o stire, daca nu sunt dispusi sa faca intai o scoala. E adevarat, sunt multi reporteri fara o zi de studiu in domeniu, dar asta se vede din plin. Si intr-o lume plina de amatorism si de intrebari stupide gen “Ce va place in Romania?” unui om ce abia a aterizat pe Otopeni pentru prima oara, “Ce planuri de viitor aveti?”, “Spuneti-ne cateva lucruri despre dvs” (asta pentru ca nu s-a documentat nici 3 secunde inainte) sau penala “Cum va simtiti?” pusa victimei unui viol sau chiar agresorului, vaduvei unui pilot sau supravietuitorului unui incendiu, spuneam, intr-o astfel de lume, te remarci imediat atunci cand esti ziarist cu carte si pui intrebari documentate, nu iei interviuri la gramada, nu faci materiale doar asa, ca sa iasa la numar, nu crezi prima bazaconie pe care ti-o spune cineva ci verifici din 3 surse…cu alte cuvinte, sfatul pe care-l dau si fetelor mele:”Vreti sa faceti ceva anume, orice? Pai burta pe carte sa-l faceti cel mai bine!“.
Tonica: Esti o persoana care tine la silueta, cu ce fel de regim alimentar iti completezi stilul de viata?
Roxana Iliescu: Am incetat sa ma iau la tranta cu corpul meu prin alternarea de mese copioase cu zile de infometare. Si asta cu ajutorul sportului cu Profa (Luminita Nicolescu). Sunt si voi ramane o persoana pofticioasa, doar ca mi-am educat gusturile. Mananc majoritar fructe, legume si leguminoase, alune, caju, migdale, salate, ciorbe, supe, muraturi, faina integrala, orez integral, branza de capra, oua de tara. Carne doar cand ii stiu clar originea si cand mi-e indecent de pofta. Am invatat sa gatesc mediteranean, deci predominant dietetic si suta la suta sanatos. Imi place sa ma uit in farfurie si sa recunosc ingredientele, nu sa ma intreb: “Oare ce-o fi chestia aia galbena?”- si aceea sa fie o maioneza de provenienta indoielnica. Trec prin faza reintoarcerii la natura,vara asta am vanat toate fermele bio, taranii care-si cresc animalele libere si asa mai departe. Si sa stii ca fetele mi-au urmat exemplul. Asta nu inseamna ca nu mai trantim o mega tava de cartofi cu rosmarin si usturoi la cuptor, doar ca e la categoria exceptii si o mancam doar cu o generoasa salata, nu cu carne. Si daca avem chef de un dulce, eu il mananc in loc de masa, fetele ori la gustare, ori am grija ca restul meniului sa nu exagereze cu grasimile. Nu e niciodata prea devreme sa deprinzi obiceiuri sanatoase. Asta neinsemnand ca in ceea ce le priveste optez pentru varianta degresata a lactatelor sau a dulciurilor cu indulcitori de sinteza.
Tonica: Care este secretul tau de beauty?
Roxana Iliescu: Se spune ca pana la 30 de ani ai tenul pe care ti-l da mama, apoi pe cel pe care-l meriti. Adica cel de care ai avut grija pana la 30 de ani. Eu am de la natura un ten frumos, dar uscat, ca si parul. Asa ca mereu am tinut cont de nevoia de hidratare in plus. Ma sterg mereu pe fata cu coji de castravete si ma demachiez seara cu ulei de masline extra virgin. In plus,prin natura meseriei, incerc cele mai noi tratamente. Si recent am descoperit niste fiole cu colagen care mi se par geniale. Pun una pe fata seara si dimineata ma trezesc cu fata luminoasa si fericita! In plus, nu sar nici o luna fara un rasfat maxim la Laboratoarele Theei Heimovitz. Si credeti-ma, e rasfat total, pentru ca in afara masajului facial am parte si de reflexoterapie la maini si picioare.
Tonica: Se spune ca geanta unei femei poate spune multe despre aceasta, ce se afla in geanta ta, zi de zi?
Roxana Iliescu: Poseta mea de zi cu zi arata mereu de parca m-as pregati sa fug de acasa. Si eu si copiii. Am minimul de make-up (ruj, mascara, concealer), un piaptan, penseta, agenda, stilou, servetele, o umbrela mica, un mar, cateva alune, portofel, niste bijuterii, ca nu se stie niciodata si multe multe altele. De cate ori imi golesc geanta ma intreb si eu cum de au incaput atatea si de ce le-am indesat cu grija acolo?!
Tonica: Care este motto-ul tau in viata?
Roxana Iliescu: Momentan este cel pe care l-am pus pe siteul www.roxanailiescu.ro: spun zilnic din ce in ce mai des multumesc si mult mai rar “Dar de ce Doamne?!!”. Vad mult mai clar frumusetea si utilitatea oricarui eveniment, chiar si daca este aparent dezastros.
Tonica: Cum te-ai descrie in trei cuvinte?
Roxana Iliescu: Asta chiar e greu.. Pozitiva, neasteptata, entuziasta.
Text: Andreea Dragan