In 1914, cu putin timp inainte de impuscarea arhiducelului Ferdinand, lucru care a dus la izbucnirea Primului Razboi Mondial, bavarezul Hans Wilsdorf acorda prea putina atentie evenimentelor dupa glob. Dupa ce, in 1908, isi stabilise la Londra sediul companiei, denumita Rolex, a hotarat sa verifice calitatea produselor sale trimitandu- le unui specialist elvetian. A fost o hotarare care a meritat sa fie luata, pentru ca marca Rolex a fost recompensata cu un certificate care atesta cea mai buna functionare a unui ceas de mana. Iar recunoasterea venea exact la timp, pentru ca ceasurile de mana cat mai precise erau solicitate pe front, fiind mult mai usoare de folosit decat cele de buzunar.
Wilsdorf a realizat ca precizia reprezenta bunul de mare pret al brandului sau si a facut reclama in acest sens de fiecare data cand s- a ivit ocazia. In 1926, cand Mercedes Gleitze s- a hotarat sa fie prima femeie care traversa Canalul Manecii, bavarezul i-a oferit noul model de ceas, Rolex Oyster, ca aceasta sa poata cronometra exact durata intreprinderii ei curajoase si, astfel, a facut o publicitate foarte eficienta brandului aflat in plina faza de dezvoltare.
Nu doar precizia, ci si inovatia este un element-cheie aflat la baza succesului afacerii. In 1931, Rolex a patentat mecanismul automatic, ceea ce inseamna ca nu mai era nevoie de cheita manuala din laterala ceasului. In 1945, a fost primul ceas prevazut cu un calendar. Ulterior, printre inovatii s-au numarat si ceasul rezistent la scufundari sau cel cu afisaj dublu, pentru schimbarile de fus orar.
Cu asemenea inventii si cu o asemenea evolutie este usor de inteles de ce istoria companiei Rolex coincide cu istoria industriei ceasurilor de mana. Mai mult, modelul Rolex Oyster a fost numit “ Ceasul Secolului” de un juriu format din mari personalitati din domeniu.
S-a ajuns la aceste performante nu doar combinand calitatea si inovatiile, ci si prin politica de marketing, deoarece semnalul ca un brand este intr- adevar dorit apare cand cererea depaseste oferta. Exista, peste tot in lume, retaileri care comercializeaza aceste produse, insa, de-a lungul anilor, compania le-a redus numarul. Spre deosebire de cele mai multe companii, care isi doresc o retea de distributie din ce in ce mai mare, Rolex a preferat varianta inversa si, drept urmare, cei mai multi vanzatori de ceasuri nu comercializeaza marca Rolex, astfel incat cererea a crescut vertigios si statutul simbolic al brandului a capatat amploare.
Se spune ca oamenii nu poarta un ceas Rolex pentru precizia lui, ci pentru a demonstra cine sunt ei insisi si ce fel de cont detin in banca, la fel ca in cazul unui Porsche, care indica exact aceleasi aspecte.
Un astfel de ceas este o investitie pe termen lung. Cu o longevitate de invidiat si de dorit de catre toata lumea, este sigur ca poate fi vandut second-hand foarte usor. Oarecum ironic pentru un brand care isi bazeaza specificul pe precizie temporala, Rolex are o identitate dincolo de timp. Datorita asocierii cu istoria ceasului, brandul va supravietui destul, probabil cand nu va mai fi nevoie sa ne uitam la incheietura mainii ca sa vedem cat este ora.
Text: Andreea Popescu
Surse: www.dailymail.co.uk
“Mari succese ale unor branduri renumite”, Matt Haig
www.style.com