Rinita alergica, atentie la polen

Este o inflamatie a mucoasei nazale care se manifesta clinic prin rinoree, obstructie nazala, stranut, hiposmie sau anosmie, prurit cu evolutie recurentiala.

Etiologia rinitei alergice

Alergenii frecventi sunt cei inhalatori, polenurile, praful de casa, pene, peri de animale, mucegaiuri etc. Exceptional apare la trofalergeni. Apare dupa varsta de trei ani, incidenta maxima fiind intre 15-25 ani. Este o afectiune a lumii moderne, fiind mai frecventa in mediul urban. Mecanismul fiziopatologic corespunde tipului I de hipersensibilitate.

Manifestari si forme clinice ale rinitei alergice

Manifestarile clinice ale rinitei alergice sunt dominate de rinoree apoasa, senzatie de obstructie nazala, prurit nazal, stranuturi in salve. Asocierea manifestarilor oculare (lacrimare, prurit palpebral, eritem conjunctival) este sugestiva pentru alergie. Frecvent se diminueaza simtul olfactiv si chiar gustativ; se pot asocia cefalee, simptome otice (dureri, prurit, tulburari de auz), prurit faringian si palatin, prin extinderea procesului la mucoasele invecinate.

Forme clinice: rinitele alergice pot fi sezoniere sau perene

Rinita alergica sezoniera (febra de fan) apare intr-o anumita perioada a anului, legata de ciclul biologic al alergenului. Rinita la polenul de graminee este forma cea mai frecventa de rinita alergica sezoniera intalnita la noi in tara. Manifestarile caracteristice debuteaza la sfarsitul lunii mai, ating maximul in luna iunie si cedeaza de regula in iulie. Perioada mai precoce sau mai tardiva a polenizarii depinde de conditiile meteo si geografice (ploaia reduce concentratia granulelor de polen din atmosfera; vantul, in functie de directia sa le concentreaza sau le disperseaza).

Rinita alergica perena este prezenta tot timpul anului si este declansata mai ales de pneumalergenii din habitatul bolnavului si in principal de acarienii din praful de casa. Sensibilizarea poate fi determinata si de mucegaiuri, pene, peri de animale sau de alergeni din mediul profesional si poate prezenta agravari sezoniere.

Investigatii, diagnostic, complicatii

Examenul obiectiv arata frecvent un bolnav cu nas tumefiat, rosu, cu conjuctive injectate, pleoape edematiate.

Investigatiile constata: eozinofilie in secretia nazala si in sangele periferic; IgE totale crescute. Confirmarea alergenului sensibilizat se poate face prin testare cutanata, teste de provocare nazala, dozarea IgE specifice sanguine, rinomanometrie.

Diagnosticul diferentiat se face pentru forma sezoniera cu rinite infectioase iar pentru cea perena cu rinite cronice vasomotorii si cu sindromul NARES (rinita nealergica cu eozinofile). Pot intra in discutie polipii nazali, tumorile nazale.

Complicatii: rinita alergica poate evolua spre polialergizare; aproximativ 10% din pacienti pot dezvolta astm bronsic. Frecvent se pot asocia procese infectioase (virale, bacteriene, fungice). O complicatie frecventa este aparitia polipilor nazali deoarece pot agrava dificultatile respiratorii, bolnavul fiind obligat sa respire pe gura.

Tratamentul rinitei alergice

Trebuie evitat alergenul incriminat la care se adauga hiposensibilitatea la histamina. Medicatia antialergica nespecifica consta in antihistaminice, anticolinergice, cortizonice topice sau orale, stabilizatori ai membranei mastocitului (cromoglicat disodic, chetotifen).

Medicatia cu caracter general consta in aerosoloterapie medicamentoasa sau naturala, tratamente alternatve (gamaglobuline histaminoprotectoare, procedee chirugicale, medicatie antioxidanta), homeopatia, acupunctura, piretoterapia (crearea artificiala a starii de febra).