Anecdotica si tehnica satirica , sub o forma incipienta de organizare doctrinara , au aparut in antichitate. Umorul se desfasura atat in discurs, cat si in literatura sau in diversele manifestari ludice si teatrale.
Iata cateva repere din traseul mozaistic al istoriei umorului universal.
- Prima culegere scrisă de anecdote descoperita, dateaza din anul 550 î.e.n.
- In viața culturală a grecilor antici au apărut reprezentații publice de teatru, la sărbători festive sau la manifestari stradale, in care bărbați cu spirit si simt al umorului au început prin a da frau liber ironiei, imitând cetățenii de vază ai orașului si producând astfel ilaritate în rândul trecătorilor.
- Filozofii mari din antichitatea greaca, precum Platon, Aristotel și Pitagora, au căutat limitarea râsului grosolan în favoarea ironiei cultivate, fine si subtile.
- In antichitatea romana , prin “Dreptul roman” era categoric interzis ironizarea și facerea de râs a patricienilor romani; astfel Cicero era prevăzător cu glumele sale moderate, care puteau determina sfârșitul carierei sale de orator; pe când umorul din comediile lui Plautus erau mai apropiate de popor, glumele sale având mai mult un caracter de carnaval.
- In Evul Mediu și in perioada Renașterii umorul este treptat îndepărtat de la curțile monarhilor și de biserică. Funcția bufonului de la curtea regelui pierde din importanță. Rasul este usor marginalizat, tonul acestei atitudini dandu-l, evident , aristocratia , care nu agrea felul in care era zugravita, dar si biserica. Râsul era considerat în manastiri ca un lucru obscen, care împiedica tăcerea și liniștea în care meditau calugarii. Cu toate acestea s-au găsit în biblioteci culegeri de anecdote.In aceste perioade umorul a fost mai mult o cultură a poporului de rând, reprezentata in carnavaluri, bâlciuri si alte serbari populare rurale sau urbane. Sunt atestate culegeri de glume usturătoare, cu replici scurte din popor la adresa celor excentrici, culese din birturi sau alte locuri de adunare a mulțimilor.
- In timpul Reformei bisericii, umorul a fost din nou folosit ca muniție pentru sprijinirea principiilor ideologice și pentru denigrarea adversarului si facerea lui de râs; dar si acest tip de umor se practica cu oarecare masura; una dintre discutiile teologice controversate din epoca, fiind intrebarea daca , in timpul sau, Isus a ras.
- In timpul iluminismului (sec.XVII-XVIII) umorul a fost tratat la început ca un act greșit, nedemn față de o seriozitate impusa și fata de argumentația logică. De aceea, în Adunarea națională franceză, rasul era interzis, fiind apoi tot mai des folosit în discreditarea adversarului politic.
- In Germania, pe parcursul anului 1819 și in perioada Revoluției din 1848, a avut loc o adevărată explozie a numărului de caricaturi, de satire, de foiletoane umoristice, in ciuda masurilor “Cenzurii de la Karlsbad “(1819). Mișcarea democrată incepe sa critice aristrocrația și absolutismul. Prin parlamentarii care erau aleși ca reprezentanți ai poporului ,are loc o apropiere între umorul popular și cel al claselor superioare, acestea influențându-se reciproc.
- Umorul apare ca gen literar victorios datorita teatrului . Aristofan si Plaut (in antichitate) si Commedia dell’arte in evul mediu deschid drumul stralucit al comediei exprimat in complexitatea sa : comic de situatii, verbal, de nume, de character si social-politic.
(va urma )
Realizator Corina Voicu
Surse : Wikipedia