Proverbialul conflict nora-soacra a fost reliefat in sute de opere literare in dramaturgia clasica si moderna. Toate aveau in comun tragedia intolerantei reciproce, a imposibilitatii armonizarii celor doua destine, atrase intotdeauna intr-un iad imaginar: un univers al temerilor, repulsiilor, intrigilor si uneori al urii.
Studiile de sociologie efectuate in tarile europene din anii ’80 aratau ca relatia soacra-nora in care apar conflicte era in proportie de 80% in Spania, 77% Italia, 69% Franta, 67% Romania, 60% Portugalia, tarile nordice si vestice avand un procentaj sub 40%.
Ipoteza biopsihologica
Conform teoriei clasice freudiene, exista o multime de complexe, in special de inferioritate, care ar sta la baza aparitiei unei obsesii de tip gelozie din partea ambelor parti: soacra si nora, ambele reclamand barbatul intrat in joc. Mama, devenita soacra, in subconstient isi simte fiul ca pe un iubit pe care nora i l-a rapit, fapt care o determina sa isi „dispute” fiul. Neurobiologii austrieci de la Universitatea din Viena au dovedit ca datorita acestui fenomen, mama, odata devenita soacra, manifesta involuntar trairi negative, deseori agresive la simpla vedere a norei ori la perceptia mirosului sau corporal. Testele biochimice au aratat ca la contactul cu nora, in hipotalamusul mamei au loc descarcari hormonale asemanatoare celor in care femeia este pregatita pentru a lupta agresiv. Aceiasi cercetatori austrieci au dovedit ca si in cazul norei procesele se petrec in mod identic, deseori fiind mai intense. Antrenarea de ambele parti a hormonilor agresivitatii se face intr-un cerc vicios, ceea ce duce fie la lupta prin dispute, fie la izolarea uneia din parti.
Teoria etologica
Dr. Epstein B.W., specialist in stiinta comportamentala, de la aceeasi universitate austriaca considera insa ca originea conflictului soacra-nora are baze biologice mult mai profunde.
Soacra si “puiul”
Femeia, spre deosebire de alte femele din alte specii, are un comportament matern exagerat, considerandu-si pui copilul, chiar si cand acesta depaseste varsta adulta. Pentru o mama, atasata mai mult de fiu, casatoria, chiar daca este dorita, este asimilata cu o rapire a puiului. Copilul si in special fiul este in subconstientul sau acel pui care trebuie ferit si ocrotit sub aripa sa, un pui care trebuie sa-i fie fidel mamei ei si sa nu iasa din “curtea ingradita de ea”. Daca soacrele ar intelege ca in realitate asa “gandeste” subconstientul lor, ar putea reusi cu mai mare usurinta sa evite potentialul conflict. La randul sau, nora percepe reactia de protectie materna a mamei tot ca o incercare de rapire a barbatului pentru care si ea manifesta un comportament parental veritabil.
El este jucaria mea!
Mama, tot datorita instinctului sau matern, are un instinct posesiv exagerat, considerand deseori propriul copil ca pe un obiect personal insufletit. In subconstientul oricarei mame apare persistent si obsesiv exclamatia: “Este numai al meu!” Aceasta exclamatie apare si la unele dintre cele mai tolerante mame si creste tensiunea psihica a femeii devenite soacra, in prezenta nurorii, perceputa in subconstient ca un “hot” strecurat in casa.
Nora, de asemenea, isi revendica obiectul posedat ca a fi al ei, tot in subconstient, rezultatul fiind acelasi: cresterea tensiunii la contactul cu soacra, femeia care ii revendica obiectul castigat.
Imi incalca teritoriul…
Soacra percepe prezenta norei alaturi de fiul sau ca o incalcare a teritoriului personal. Comportamentul teritorial este nativ, prezent la toti din specia noastra, fiind mostenit de la stramosii nostri. Nora este privita ca o invadatoare care incalca teritoriul stapanit de soacra si instinctul ii spune sa o intimideze, prin declansarea agresiva. Totul se petrece dincolo de perceptia constienta, in subconstientul oricarei mame devenita soacra. Sub acest aspect, nora se simte a fi invingatoare in cucerirea noului teritoriu, adica posibilitatea de a imparti oricare loc cu sotul ei, acasa la parintii sotului. Comportamentul de invingator implica instinctiv atitudini si gesturi specifice care sunt percepute de “ochiul diabolic” al soacrei care poate raspunde prin atitudini agresive. Conflictul tacit poate degenera intr-un conflict deschis, fiind necesar doar un mic “pretext”.
Cine este sefa lui?
Comportamentul social la oameni implica un “lider de ceata”, iar in cazul familiei extinse este posibil ca acest rol (sef de grup) sa fie revendicat de soacra ori de nora. In acest caz conflictul este aproape inevitabil, in cazul in care ginerele-sot este slab si usor de manipulat. Fie ca se impune soacra, fie nora, cele doua parti feminine sunt in permanenta un butoi de pulbere, tendinta de dominanta feminina fiind la om mult mai intensa decat la animal. Chiar daca familia este izolata de socrii la sute de km, si exista un leader diferit de soacra sau nora ce se impune prin pozitie sau bani, disputa continua pentru locul 2.
10 sfaturi pentru mamele devenite soacre
1. Nu o priviti pe nora ca pe o femeie, ci ca pe un prieten al fiului ori ca pe un fiu dorit de la prima voastra iubire.
2. Incercati sa lasati la o parte oricare sentiment de nemultumire. Fiul nu are soarta pecetluita de ea. Viata va decide iar el are dreptul de a-si croi viitorul. Daca este impiedicat sa-si iubeasca sotia, intreaga vina va fi considerata in mod cert ca apartinand numai si numai a dumneavoastra.
3. Nu o vedeti pe nora ca pe un intrus. Nora este femeia care intr-un anume mod va tine rolul de mama pentru el atunci cand veti fi departe. Spatiul personal nu poate fi invadat, cucerit de nora, chiar si daca ea si-ar dori acest lucru, nora nu incearca sa ceara mai mult decat i se ofera din partea fiului.
4. Evita?i sa-i aratati ostilitate nurorii prin puterea cuvintelor ori atitudine. Nora este foarte sensibila la oricare element ce pare agresiv din partea soacrei. Odata agresata nora, in sanul familiei va aparea un lant de discordii si dispute.
5. Purtati-va cu nora cat se poate de apropiat si prietenesc, fara a va impune ca mama ori ca prietena. Nu o veti putea supune prin etalarea clara a incercarii de a o supune, caci prin aceasta nu faceti altceva decat sa o lansati intr-o disputa pentru dominanta ori sa o umiliti, umilinta care va declansa agresivitatea fata de fiu; veti fi considerata “soacra stapana”.
6. Faceti in asa fel incat sa comunicati direct cu nora. Povestiti-i secrete din viata pentru a-i capata increderea.
7. Evitati intrebarile intime si indiscretiile pretioase, pe care aproape oricare nora le considera inconstient drept o violare a intimitatii personale.
8. Asimilati-o pe nora cu fiul, imaginandu-va ca sunt una si aceeasi fiinta.
9. Evitati sa deveniti cicalitoare repetandu-i anumite conceptii.
10. Nu ridicati tonul in discutii chiar daca e vorba de o cearta.
10 sfaturi pentru nurori
1. Incercati sa va apropiati de soacra voastra percepand-o ca pe o mama insa pastrati o oarecare distanta prin respect.
2. Evitati sa-i puneti intrebari incomode legate de aspecte de viata pe care le ocoleste in discutii.
3. Pastrati-va o atitudine zambitoare, respectuoasa, in primele clipe ale contactului vizual cu soacra.
4. Cereti-i sfatul in diferite privinte, fie ca aveti sau nu nevoie de ele.
5. Aprobati-o, chiar daca ganditi altfel. Este un compromis necesar.
6. Capatati-i simpatia aratandu-va populara, modesta si plina de veselie.
7. Vorbiti numai pe ton calm, evitand sa va enervati in prezenta sa.
8. Cautati un subiect comun de conversatie in care sa-i oferiti posibilitatea sa se desfasoare.
9. Faceti-i complimente legate de calitatile sale la care ea tine.
10. Este recomandat sa-i faceti surprize placute cel putin odata la 1-2 luni.