Viata noastra se desfasoara intre semne de intrebare si semne de exclamare. Intre necunoastere si nedumerire.
Ne intrebam in permanenta ce trebuie sa facem, incotro ne indreptam, in ce directie merge lumea in care traim, ce trebuie sa-i invatam pe copiii nostri, ce ar vrea ei sa stie, ce e bine si ce e rau, care ne sunt valorile, ce ne asteapta maine.
Dupa care, ne miram de directia in care merge lumea, de care au ajuns sa ne fie valorile, de ceea ce stiu copiii nostri fara ca noi sa-i fi invatat, de unde am ajuns si de ce ne-a adus ziua de azi.
Consecventi intre semne de intrebare si semne de exclamare, ne punem prezentul intre paranteze.
Nedumeriti, buimaci si sovaielnici, ne trecem perspectivele la puncte puncte.
Si asa ne trece viata. Nu mai e loc nici de punct, nici de alineate noi.
Traim intre semne de intrebare si semne de exclamare. Toate puse la finalul unor fraze, pe care nu le mai intelegem. In care nu stim despre ce e vorba.
Haideti sa reinvatam sa traim ordonat. Cu noima. Cu punct si de la capat.
Simplitatea si ordinea ar putea sa ne indrepte catre normalitate.
Normalitate pe care toti ne-o dorim, dar pe care am impresia ca am uitat cum sa o traim. Daca maine ne-ar fi la indemana, cred ca n-am sti ce sa facem cu ea.
Normalitatea la care eu sper poate fi construita. Depinde de fiecare dintre noi. Haideti sa folosim un singur semn de punctuatie. Punctul. Si s-o luam de la capat. Curat, corect si simplu.
Nu e simplu, nu e nici foarte greu, dar ar putea fi foarte frumos.
Text: Alina Niculescu