Primavara aduce cu ea nu doar mangiierea razelor caldute de soare si mult verde imprejur, atat de bune pentru relaxare, ci si anumite legume de care vom profita din plin pentru a ne reface rezervele de vitamine si minerale.
In luna aprilie, ne putem desfata cu legume proaspete si sanatoase specifice primaverii: spanac, ridichi, urzici, ceapa verde, salata verde.
Salata verde
Dupa Sfanta Scriptura salata verde era printre plantele pe care Moise le-a prescris israelitilor pentru inconjurarea mielul pascal si a comemora amaraciunea exilului.
A mai fost numita si „planta eunucilor”, pentru actiunea sedativa pe care o exercita si asupra aparatului genital, proprietate care a facut din ea un simbol al castitatii.
Calitati nutritive – salata verde este un aliment sanatos, recunoscut pentru calitatile nutritionale si pentru continutul bogat in minerale si vitamine. Este apreciata in regimurile de slabire pentru aportul sau energetic scazut (13 calorii la 100 g) si pentru faptul ca da senzatia de satietate. I se atribuie si o influenta sedativa si hipnotica.
Trucuri: pentru ca salata sa ramana proaspata, cu un sfert de ora inainte de a o servi, trebuie pusa la rece.
Spanacul
Numele sau de origine araba “esbanach” sau “sebanach” i-au facut pe multi sa creada ca originea sa e persana. Spanacul a fost introdus in Andaluzia de catre arabi, putin inainte de anul 1000 (d.H). Medicii lor il utlizau pentru a realiza cataplasme impotriva durerilor de stomac sau ficat. Introdus in Franta in timpul cruciadelor, nu a fost prea apreciat fiind denumit „iarba de post”.
Abia cand Catherina de Medici a apreciat foarte mult aceasta leguma, i s-a dat importanta cuvenita, fiind rapid recunoscuta pentru calitatile sale curative si de realizare a unei bune digestii. Medicii au apreciat spanacul de-a lungul secolelor, inainte ca aceasta leguma sa cunoasca o promovare mondiala gratie celebrului Popeye marinarul.
Calitati nutritionale – slab in calorii, dar cu o densitate mare de fibre, minerale si vitamine, spanacul se integreaza bine in ceea ce inseamna alimentatie sanatoasa. Gratie acestei bogatii in fibre, in provitamina A si vitaminele C si E, prezinta toate caracteristicile plantelor cu rol in prevenirea cancerului.
Secret: Pentru a conserva la maximum calitatile sale nutritive, trebuie luat cat mai proaspat, taiat cat mai repede si consumat imediat dupa ce a fost preparat.
Continutul in vitamina C al spanacului poate varia in mod considerabil, dupa sezon, astfel: primavara continutul in vitamina C este de mai putin (40 mg la 100 grame), toamna – 72 mg si iarna – 120 mg. De asemenea acest continut in vitamina C scade daca spanacul este pastrat timp mai indelungat. Scade cu 30 % in primele 24 h si mai mult de 70 % dupa 48 h, toate acestea datorita oxidarii. La sfarsitul prepararii spanacului, pierderile de vitamina C variaza intre 30 % si 50 %. Continutul mediu in vitamina C al spanacului gatit este intre 15 si 20 mg la 100 g spanac. Spanacul ca si celelalte legume proaspete poate sa contina cantitati relativ de nitrat intre 80 si 100 mg la 100 g. Prin gatire se pot elimina pana la 30 % din acesti nitrati. Aportul nitratilor alimentari trebuie limitat datorita riscului de transformare a nitratilor in nitriti sub actiunea microorganismelor din alimente sau tubul digestiv.
In spanac se mai gasesc intre 400 – 600 mg acid oxalic si 70 mg acid uric la 100 g spanac. Din acest motiv este un aliment contraindicat persoanelor care au calculi renali oxalici sau urici si celor cu guta.
Contine de asemenea clorofila (care-i da pigmentul verde) si carotenoizi (pigment galben si portocaliu din care face parte provitamina A), vitamina P care creste rezistenta micilor vase de sange si in sinergie cu vitamina C realizeaza actiunea sa anti-scorbut.
Ridichile
Sunt cunoscute inca din neolitic. Se crede ca provin din Extremul Orient. Vechii egipteni erau de asemenea amatori de ridichi. Herodot credea ca cei care au costruit piramidele se ospatau cu ceapa, praz si ridichi. Grecii care duceau ca ofrande zeilor lor legume, prezentau ridichile in aur, alaturi de argint, acesta fiind o metoda de a pastra vegetalele neperisabile. Romanii, cultivau numeroase varietati si le-au raspandit de-a lungul intregului lor imperiu.
La vechii greci aveau reputatia de a fi eficace in calmarea tusei si in oprirea hemoragiilor. In medicina populara ridichea este folosita in lupta contra nervozitatii, in fortificarea unghiilor, a dintilor si a parului. Dupa cateva decenii s-au obtinut aceste excelente varietati de ridichi pe care noi le degustam in prezent.
Calitati nutritive – Ridichiile sunt apreciate pentru varietatea pe care o aduc in meniu. Au o valoare energetica modesta si participa in mod util la reincarcarea cu minerale si vitamine a organismului mai ales dupa o iarna lunga cand acestea au lipsit din alimentatie. Ele contin: potasiu, magneziu, calciu, vitamina C si fibre alimentare. Ele contribuie astfel ca si alte legume la prevenirea cancerului si prin continutul in izocianati de feniletil si benzil.
Culoarea lor este data de pigmentul rosu sau purpuriu al antocianilor, care este prezent in mod special la suprafata, mai mult sau mai putin abundent in functie de specie. Acesti pigmenti fac parte din „factorul vitaminic P” care creste actiunea vitaminei C si de asemenea creste rezistenta capilarelor sangvine. De asemenea contin si cantitati importante de provitamina A (precursorul vitaminei A), acid folic, vitamina C si fier. Compozitia in glucozide a ridichilor ii dau savoarea usor picanta atat de caracteristica. Aceste substante stimuleaza secretia digestiva si apetitul, dar sunt mai mult sau mai putin tolerate in functie de consumator. Pentru a ameliora toleranta scazuta la gustul picant, trebuie alese ridichile tinere si mici, de a le consuma foarte proaspete si sa fie bine mestecate.
Profitati din plin de primavara cu tot ceea ce inseamna ea!