Cu multi ani in urma, la debutul meu, am primit un premiu de la o revista importanta a timpului. Acordarea premiilor revistei era un eveniment important iar festivitatea de inmanare a lor – unul dintre momentele asteptate ale anului (mai cu seama ca in acele timpuri nu erau atatea “evenimente mondene “ca acum). Ca totul sa mearga fara cusur, o armata de … “lucratori ai revistei” trebaluiau din zori in noapte. Li se luau interviuri premiantilor, li se faceau poze, ma rog, tot tacamul. Asa se face ca am primit si eu un telefon si o voce calda, dar …serioasa , de barbat m-a invitat la o sedinta foto, care avea loc in parcul atat de … “la moda” acum, Herastrau…
Emotionata, dupa ce incercasem mai toata garderoba in cautarea tinutei perfecte, mi-am facut aparitia pe aleile parcului. M-a intampinat un barbat brunet, inalt, cu alura sportiva si foarte comunicativ. Dupa emotiile inceputului, parea ca ne cunosteam de cand lumea. Mai tarziu am aflat ca era scriitor si ziarist la publicatia care tocmai ma premiase! Dupa …eveniment, legatura noastra a continuat…Au urmat zile in care vorbeam la telefon vrute si nevrute, apoi existau numeroase intalniri…Cert era ca ne simteam bine impreuna. In definitiv, “Prietenia unui om destept e mai de pret decat prietenia tuturor prostilor “(Democrit). Ori G.A. era fara doar si poate un om destept. Cred ca am fost si ….putin indragostita de el! Era perioada cand ma indragosteam repede, dar doar pentru cateva zile. Cineva spunea ca “Absenta in dragoste este ca furtuna pentru foc. Pe cel mic il stinge, pe cel mare… il inteteste”. Dragostea mea pentru G.A.nu a durat mai mult de o saptamana, dar prietenia care ne-a legat ulterior sper sa dureze toata viata. Eram tanara absolventa si pastram inca legaturile cu “gasca” de prieteni din facultate! G.A. ii cunostea pe mai toti colegii mei, asa ca a fost foarte usor sa ni se alature. Ma lega de G.A. o prietenie… ciudata. Il simteam mereu aproape, gata sa ma ajute la nevoie! “Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri”, cum spune Aristotel. Si eu asa il simteam… un suflet pereche. Imi amintesc acum, cu placere si duiosie … cateva dintre revelioanele petrecute impreuna… Eu aveam o familie foarte unita si sarbatorile erau tabu! Trebuia sa le petrecem impreuna, dar dupa ce toata lumea se retragea obosita, G.A., care isi petrecea si el sarbatorile prin alte locuri, aparea la usa mea. Si atunci, retrasi in biblioteca, gustand cateva lucruri ramase de la masa festiva, la un pahar de vin bun, se incingeau discutii interminabile la care participa, desigur, si sotul meu (caci pe atunci eram… “foarte casatorita”, cum imi placea sa spun). Comportamentul este oglinda in care fiecare isi arata propria imagine… Or, G. A. era un companion minunat! Si acum regret intalnirile noastre de atunci, cand se cimenta o frumoasa prietenie. Se spune ca “Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont”… Cu G.A. ma simteam… cu acelasi orizont! Niciodata nu voi sti ce simteam cu adevarat in acea perioada, pentru G.A., caci asa cum spunea Oscar Wilde, “Adevarul pur si simplu este rareori pur si niciodata simplu”. Erau perioade lungi in care nu ne vorbeam (nici macar la telefon), nu ne vedeam, fiecare angrenat in munca lui, dar stiam mereu ca e undeva… langa mine. “Prietenii cei mai buni sunt ca stelele, nu-i vezi mereu, dar stii precis ca sunt acolo… undeva.” Dupa o astfel de perioada de liniste, de absenta, intr-o zi G.A. imi aduce un roman al sau, cu o dedicatie in care-mi marturiseste ca l-am inspirat in crearea personajului feminin. Apoi… din nou… tacere.
In acea perioada, filmam in regia lui M. Dragan si cum in pauzele de filmare nu ma puteam dezlipi de lectura romanului, i l-am dat si lui Mircea Dragan. Incantat dupa lectura, s-a aratat interesat sa faca un film. A urmat intalnirea dintre cei doi, un scenariu … dar totul s-a oprit. Un astfel de film politest nu era bine-venit in acele vremuri!… A trebuit sa vina … O REVOLUTIE… ca filmul sa poata fi facut. A fost o alta perioada fericita din viata mea, cand am putut sa dau viata unui personaj interesant si iubit de mine… Si asta multumita tot prietenului meu G.A. Nu am stiut niciodata daca i-am placut in film! Nu mi-a spus niciodata nimic…. Eu insa am asteptat cu umilinta verdictul lui… Cu umilinta spun, caci “umilinta este capacitatea noastra de a ne vedea asa cum ne descrie Dumnezeu”. Socotind dupa laudele celorlalti, se pare ca filmul a fost de succes! Apoi, din nou, TACERE! Ma durea tacerea lui, dar incepusem sa-l cunosc…. “Inteleptul nu spune tot ce gandeste, dar gandeste tot ce spune!”… Si am inteles ca in acea perioada, nu a avut sa-mi spuna nimic.
Anii care au urmat au fost cei mai zbuciumati din viata mea. Un divort, o mare iubire, cea asteptata indelung, apoi o mare pierdere, o mare deznadejde… Si anii trec si trec peste noi si suntem din ce in ce mai singuri. Nu te mai poti arunca cu disperare nici in munca ta, esti… de prisos! Si totusi, necazurile ne fac bine pentru ca ne ajuta sa ne cunoastem prietenii. “Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini.”(V. Hugo) Prietenia adevarata ne ajuta sa trecem peste clipele grele… E refugiul unei inimi obosite, farul care ne lumineaza calea in momentele intunecate ale vietii…Eu tocmai traiam un astfel de moment! Toti iti sunt prieteni cat timp au nevoie de tine. Cand te ridici, prietenii afla cine esti. Cand cazi, tu afli cine iti sunt prietenii. Marturisesc, greu m-am apropiat de cineva … ca prieten! Adevaratul caracter al cuiva se vede si din prietenii pe care… NU si-i face! Pe prietenii mei de acum ii pot socoti pe degetele de la o mana. Dar poate ca mai am un prieten care, desi nu mi-a mai dat niciun semn, nu m-a uitat! Poate ca tecerea lui se datoreaza timiditatii! Intotdeauna l-am considerat pe G.A. un mare timid! (sa ma fi inselat?) La urma urmei, cum spunea Maurice Coyand, “Timiditatea este un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici”.
Cu gandul la vorbele lui Woody Allen, “Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta”, am pus mana pe telefon… si am sunat. Mi-a raspuns un glas cunoscut… Cu multi ani in urma… glasul si apoi stapanul lui imi adusesera numai bucuriii… Sa fie la fel si acum?! Ne-am intalnit ca si cum nimic nu ne-ar fi despartit, ca si cum anii au ramas pe loc. Eram din nou, noi, doi prieteni. La fel de timizi… ca la prima intalnire (sau poate doar mie mi se parea?) Ne-am povestit tot ce era de povestit… toate realizarile, toate bucuriile, supararile… I-am povestit si faptul ca doream sa uit de toate necazurile prin care am trecut… prin munca! M-a ascultat tacut si ganditor ca altadata, apoi ne-am despartit din nou…. Peste cateva saptamani, imi inmana o piesa de teatru scrisa pentru mine! Era a treia oara cand ne intalneam …. Professional. Primele doua intalniri au fost sarbatori. Acum astept sa se intampla ceva frumos si in a treia intalnire… Dar nu depinde numai de mine… Traim intr-o jungla… si multi alti “prieteni” incearca sa-mi aminteasca un alt citat: “Omul trebuie sa aiba si prieteni, si dusmani. Prietenii il invata ce trebuie sa faca. Dusmanii il obliga sa faca ce trebuie!” Piedicile care mi se pun ma indarjesc!…. Incerc sa fac acum totul singura…. Ma bat cu morile de vant… e o perioada plina de cautari, de suisuri si coborasuri, dar sunt hotarata sa … reusesc! Si atunci voi serba alaturi de prietenul meu G.A. – A TREIA NOASTRA INTALNIRE – AL TREILEA SUCCES!
Cezara Dafinescu: Oamenii cu astfel de prieteni se pot considera fericiti! Putinele persoane care raman langa tine atunci cand ti-e greu sunt prietenii adevarati, care cred in tine atunci cand tu ai renuntat sa mai speri, care iti accepta trecutul, te sprijina in prezent si te incurajeaza in viitor.
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.