Multi istorici sunt de parere ca soldatii romani au fost primii care au folosit prezervativul pe cand “fraternizau” (oare asa ii spunea atunci??) cu localnicele, in timpul lungilor marsuri, departe de Roma. Legiuni intregi ar fi apelat la intestine de oaie pe post de “teaca” impotriva infectiilor sexuale, dintre care cea mai raspandita ar fi fost, plastic numita “Mancarimea de pe Muntele Vezuviu”.
Alte voci mai spun ca soldatii romani ar fi folosit si fibra musculara prelevata de la dusmani in scopul de a se proteja impotriva bolilor venerice, si ca acest obicei ar fi fost deprins si de catre romani, ceva mai tarziu.
istoria usuratica a prezervativului
O alta varianta despre primele folosiri si foloase ale unui prezervativ vine din Egiptul Antic, de prin anul 1300 I.C., cand, se pare, acest mijloc profilactic a fost descoperit din… greseala! Egiptenii purtau, intr-adevar, o fasie de panza prinsa in jurul penisului, dar faceau acest lucru doar in scopuri estetice. N-a durat mult, insa, pana si-au dat seama ca “teaca” lor ii protejeaza si de unele boli sau infectii, dar si de neplacute muscaturi. … de insecta! In fine, o a treia varianta, si ultima spune ca prezervativul e “Made in China”: cu mii de ani in urma, chinezii ar fi folosit fasii de matase imbibate in ulei pentru a-si proteja penisul de toate relele cu care era amenintat, insa, dupa cum ne arata istoria, nu a functionat si ca mijloc anticonceptional: China este tara cu cea mai mare populatie de pe glob! Odata cu prabusirea Imperiului Roman, folosirea prezervativului s-a mai diminuat. De fapt, “tehnologia” fabricarii oricarui obiect ce aducea cu “teaca” antica si avea proprietatile profilactice ale acesteia, a ramas pierduta si nefolosita pana in Evul Mediu, aceasta teorie fiind intarita, fireste, si de o exceptie: cateva picturi datand de prin anul 150 d.Ch., descoperite intr-o pestera din Sudul Frantei, si care infatiseaza, plastic, barbati protejati cu ceea ce ar putea fi numit “stramosul prezervativului”.
De cine a fost inventat?
Prezervativul a fost reinventat de catre Marchizul de Sade, in Franta secolului XVII, cand nobilul obsedat isi infasura penisul cu o felie de slanina inainte de a sodomiza diferite animale vii. Tot in perioada respectiva, cuvantul “prezervativ” (“condum”, din care provine si omonimul englez, “condom”) era tiparit pentru intaia oara, intr-o poezie. Insusi navalnicul Casanova ii preamarea virtutiile, numindu-l “The English Redingote” – intr-o traducere aproximativa, dar plastica, “haina englezeasca pentru calarit”. Fireste, parerile vremii erau impartite, unii (in fapt, o doamna, al carei nume il vom trece, cu discretie, sub tacere) numind prezervativul “o armura pentru placeri si o panza de paianjen pentru infectii”. Cu toate acestea, dar si in ciuda oprelistilor bisericii, Evul Mediu este, fara indoiala, o perioada de glorie a prezervativului. Versiunile timpurii ale prezervativului nu erau prea eficiente, iar dovada ne-o ofera Mr. Benjamin Franklin, parintele Statelor Unite, care a avut o cariera politica ilustra si prolifica. … dar si 53 de copii!!! Prima adaptare moderna a prezervativului a fost realizata in 1921, cand un muncitor din Akron, Ohio (Statele Unite), Alfred Trojan, a nimerit cu penisul erect intr-o cuva ce continea cauciuc lichid. Imperiul sau, creat pe prezervative, vinde astazi in valoare de 50 de milioane de dolari in peste 40 de tari, dar mandria sa de barbat, candva falnica, a fost redusa la o … ramurica destul de ofilita.
Retineti!
Si-uite asa, trecand prin istorie, prezervativul a devenit nu numai o foarte buna metoda contraceptiva, dar si unica metoda de prevenire a raspandirii infectiilor cu transmitere sexuala si HIV/SIDA. Din cauza ca nu l-au folosit, sute de milioane de oameni si-au pierdut pana acum viata. Si chiar si daca nu il folosesti “o singura data”, aceasta exceptie ar putea sa te coste viata.