Vegetaţiile adenoide reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme ale copiilor, în sfera bolilor ORL. Afecţiunea, cunoscută ca „polipi” în termeni populari, este o afecțiune frecventă la copii, cu un apogeu la vârsta de 2-5 ani.
Polipii nazali sunt reprezentați de țesutul limfoid (alcătuit din limfocite cu rol în imunitate) ce se dezvoltă în partea dorsală a nasului (între nas și gât). Aceștia pot exista de la naștere, apoi pot crește în volum în primii ani de viață, după care are loc o involuție spre adolescență.
Polipii nazali sunt o inflamație a vegetațiilor adenoide, structuri ce au funcția de barieră împotriva agenților microbieni. Aceștia pot apărea spontan (după un episod de răceală sau gripă) sau pot fi cronici atunci când evoluează treptat din cauza factorilor favorizanți sau atunci când răcelile nu sunt tratate corect. Factorii favorizanți de apariție a polipilor nazali includ bacteriile, virusurile, alergiile căilor respiratorii și expunerea la substanțe dăunătoare (precum fumul de țigară – fumatul pasiv). Este foarte important ca părinții fumători să evite fumatul în preajma copilului și în casă pentru a evita expunerea acestuia la substanțele toxice.
Simptomele polipilor nazali sunt reprezentate de:
- Obstrucție nazală
- Curgerea nasului
- Tuse
- Înfundarea urechilor
- Durerile de cap și de urechi
În cazul polipilor nazali cronici, trebuie observate și alte semne și simptome la copil, precum:
- Statul cu gura deschisă
- Cearcănele
- Oboseala matinală după un somn prelungit
- Lipsa de atenție acasă sau la școală
- Irascibilitatea, agresivitatea
- Durerea de cap
Tratamentul polipilor nazali
Episoadele cu debut brusc (acute) sunt tratate cu ajutorul tratamentului medicamentos. Acesta vizează reducerea inflamației și a unei eventuale infecții. În mod obișnuit, medicamentele prescrise pentru polipii nazali sunt reprezentate de antibiotice, antiinflamatoare, decongestionante nazale, antihistaminice (reduc alergiile) și aerosoli.
În cazul polipilor cronici, tratamentul cel mai eficient este cel chirurgical ce are ca scop desfundarea căilor respiratorii și a căilor de comunicare dintre nas și ureche.
Intervenția chirurgicală se face doar la recomandarea medicului, în funcție de consultul medical și alți factori (de exemplu, istoricul medical). De cele mai multe ori, nu este o procedură grea, iar complicațiile post-operatorii sunt mici.
Complicațiile polipilor nazali
Dacă este vorba despre un episod acut, infecția de la nivelul nasului se poate extinde către organele învecinate și pot rezulta otite, sinuzite, conjunctivită, faringită, bronșită și altele afecțiuni ale căilor respiratorii.
În cazul polipilor cronici, aceștia pot schimba fizionomia feței, putând rezulta faciesul specific. Din cauza dificultăților de respirație apărute sinusurile maxilare riscă să nu se mai dezvolte, obrajii pot fi înfundați, iar vălul palatin se poate arcui. Prin urmare, arcada dentară superioară se poate îngusta, dantura riscă să se modifice, apar tulburări de vorbire sau de auz (din cauza urechilor frecvent înfundate asociate cu polipoza). Toate aceste modificări ale feței sunt iremediabile. Chiar dacă se intervine ulterior chirurgical pentru îndepărtarea polipilor, copilul poate rămâne cu dificultăți de vorbire, respirație pe gură sau de corectarea dentiției cu ajutorul aparatului dentar.
Mai mult, polipii nazali cronici duc la apariția tulburărilor de somn din cauza obstrucției nazale, apar tulburările de comportament, oboseala cronică, tulburările de atenție și scăderea performanței şcolare.
Pentru a preveni apariția polipilor la copii, este indicat să tratezi riguros orice episod de răceală, conform indicațiilor medicului și să-i efectuezi un control de rutină la medicul ORL-ist pediatru. Dacă medicul a recomandat intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea polipilor nazali, este indicat să nu o amâni.
Dr. Roxana Mateescu
Medic specialist geriatrie şi gerontologie
Medicină estetică şi anti-aging
E-mail: [email protected]