Poliomielita, boala infectioasa acuta virala

Poliomielita  este o boala infectioasa acuta virala, cu o contagiozitate foarte mare, care ataca sistemul nervos, in special materia cenusie a maduvei spinarii.

Surse de contaminare
Singura sursa de infectie este omul (bolnavul cu diverse forme de boala sau purtatorul aparent sanatos). Virusul este vehiculat de la om la om pe cale aerogena, prin picaturi de saliva de la nivelul orofaringelui sau pe cale digestiva, fecal-orala, in conditii de igiena deficitara. In tarile cu clima temperata in care nu s-a practicat vaccinarea antipoliomielitica eficienta, maximum de incidenta a bolii se inregistreaza in lunile de vara si toamna. In zonele tropicale incidenta are aceleasi valori tot timpul anului. Poliomielita prezinta forme clinice diverse, de la cele usoare cu manifestari generale nespecifice digestive si respiratorii, pana la cele grave, cu lezarea sistemului nervos. Din fericire, in multe cazuri infectia cu virusuri poliomielitice ramane subclinica, formele paralitice aparand cu o frecventa de 1 caz la 200 persoane infectate.

Copiii sunt cei mai expusi
Boala poate surveni la orice varsta, la persoane neimunizate anterior (care nu au anticorpi protectori). Copiii au receptivitate maxima. Sugarii poseda anticorpi protectori capatati de la mama imunizata anterior sarcinii, pana in jurul varstei de 4 luni. Ulterior acesti anticorpi dispar si copilul trebuie ajutat sa-si creeze propriul sistem de aparare. Din acest motiv vaccinarea antipoliomielita este preferabil sa fie inceputa la 2-3 luni de viata. Formele paralitice grave apar la copiii nevaccinati de varsta mai mare sau la adultii neimuni. In zonele cu o igiena deficitara, copiii sunt expusi infectarii de la varste fragede, ei fac mai frecvent forme neparalitice, cu o simptomatologie nespecifica. In zonele cu un nivel de trai ridicat, infectia este mai rara, survine mai tarziu in cursul vietii, dar aparitia manifestarilor neurologice este mai frecventa.

Nu exista un tratament eficient
Tratamentul bolii este nespecific, cu repaus la pat, evitarea oricaror factori agravanti (traumatisme, expuneri la soare, injectii intramusculare, efort muscular), controlul simptomelor (durere, febra, agitatie), supraveghere medicala permanenta, sustinerea functiilor vitale. Nu exista un tratament specific, etiologic antiviral dovedit eficient. Datorita contagiozitatii foarte mari si a posibilitatii aparitiei unor forme clinice severe, cu risc de deces ori sechele grave (paralizii ale membrelor), precum si a lipsei unei terapii etiologice, esentiala este preventia. Profilaxia nespecifica se face prin izolarea imediata a oricarui caz suspectat ca infectie poliomielitica (cu dezinfectie eficienta, depistarea si supravegherea contactilor). Profilaxia specifica se face prin vaccinare. In tarile in care se aplica programe de vaccinare antipolio, incidenta bolii a scazut.

Vaccinarea
In Romania vaccinarea antipolio  este prevazuta in schema obligatorie de vaccinare a copiilor. Vaccinarea se realizeaza de obicei concomitent cu vaccinarea DTP (vaccin diftero-tetano-pertusis) ca prima vaccinare la varsta de 2 luni, apoi la 4 luni, la 6 luni, un rapel la 12-15 luni si un altul la 30 luni. Imunizarea obtinuta astfel este considerata eficienta pentru toata viata. Totusi, pentru calatorii in zone endemice unde nu au fost vaccinari in ultimii 10 ani, se recomanda o doza rapel de vaccin antipolio inactivat.
Vaccinurile utilizate sunt de doua tipuri:
– vaccin antipolio oral, care contine virusuri atenuate. Este usor de administrat, asigura o imunitate rapida si puternica. 
– Vaccin antipolio inactivat, injectabil, cu virusuri omorate.

Retineti!
Poliomielita este o boala severa, dar evitabila prin vaccinarea corecta. Nu ezitati sa cereti sfatul pediatrului despre momentul optim si tipul de vaccin recomandabil pentru copilul dumneavoastra.