Pentru romani, ultimele 5 zile ale anului erau nefastele; spiritele rele bantuiau in spatiul public si doar zeii lari protectori ai caminului te puteau apara de nenorociri; era bine deci sa incerci sa stai mai mult in casa pentru a trece cu bine cumpana dintre ani si sa vezi fata pasnica a lui Ianus-cel-cu-doua-fete. Crestinii transfigureaza nefastele prin lumina Stelei-Calauzitoare-a-Magilor-de-la-Rasarit; sfarsitul anului devine un timp al nasterii sperantei, ramanand insa o sarbatoare a familiei, a pacii caminului.
Asteptam ca sarbatorile de iarna sa ne odihneasca sufletul si sa ne vindece de zgomotul si furia lumii. Asteptam clipe magice; ni se intampla insa adesea sa descoperim ca nu a fost decat efectul covorului de zapada acoperind pentru scurt timp cenusiul cotidian. Dar, suntem tonice si gasim mereu in noi resurse care sa ne ajute.
Dragi femei Tonice, asa cum spunea Madre Teresa de Calcutta, nu uitati niciodata ca pielea se increteste, parul incarunteste, iar zilele se aduna in ani… Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea voastra nu au varsta. Spiritul e cel care indeparteaza panzele de paianjen… Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiti, simtiti-va vii. Daca va e dor de ce faceati, faceti-o din nou. Nu va pierdeti printre fotografii ingalbenite de timp … Mergeti mai departe atunci cand toti se asteapta sa renuntati. Nu lasati sa se toceasca taria pe care o aveti in voi. Faceti astfel ca in loc de mila, sa impuneti respect. Cand nu mai puteti sa alergati, luati-o la trap. Cand nu puteti nici asta, mergeti la pas. Cand totusi nu
puteti sa mergeti, luati bastonul. Insa nu va opriti niciodata. Mos Craciun nu indeplineste dorinte. El doar face vizibile miracole deja implinite prin puteri omenesti.
Text: Otilia Ostrotki