Obligativitatea de a invata intr-o institutie rigida, precum scoala, este perceputa in sens negativ de catre 90% dintre copii. Vina acestei perceptii negative apartine, in cea mai mare masura parintilor, si mai putin educatorului.
Parintii in relatia copil-educator
O mare parte dintre parinti acorda o foarte mica importanta educarii respectului pentru invatatori si profesori, aspect primordial in integrarea armonioasa a elevului, in tot ceea ce inseamna scoal, ca intreg. Educatorul este privit cu indiferenta, total ignorat in discutiile despre scoala. In acest caz, elevul isi va forma singur imaginea despre invatator sau profesor, sau va fi influentat de catre colegi.
Cea mai frecventa consecinta este dezinteresul de a invata lucruri pe care acesta considera ca nu-i vor folosi. Educatorul este desconsiderat de catre unul din parinti, care ii aduc acuze in fata copilului, acuze bazate pe revolta asupra unor reale sau aparente situatii in care copilul a fost neindreptatit. O asemenea atitudine a parintilor cauzeaza aparitia unor sentimente de dispret sau chiar de ura fata de educator sau profesor, sentimente alimentate si de alti elevi, in special dintre cei certati total cu scoala.
Efectele sunt evident negative.
Psihologii timisoreni, care au studiat acest fenomen, au ajuns la concluzia ca 71,21% dintre copiii astfel educati sunt usor captati in cercuri cu tendinte infractionale, 65,41% nu-si propun sa urmeze studiile liceale, iar 11,2% au renuntat la scoala inainte de 12 ani. Ca o concluzie a psihologilor timisoreni, chiar si cel mai corupt si nedrept educator nu trebuie sa fie denigrat de catre parinti in fata copilului-elev pana la varsta de 12 ani.
O a treia categorie de parinti, destul de rara, venereaza imaginea educatorului.
Paradoxal, aceasta atitudine este la fel de nefasta asupra copilului de varsta prepuberala, ajuns la pubertate sau adolescenta. In preajma primelor faze ale pubertatii exista fenomenul respingerii total a modelelor pozitive impuse, mult prea laudate de adult. Aprecierea excesiva a educatorului si a scolii este mult mai periculoasa decat cea a denigrarii invatatorilor si a institutiilor de invatamant. Copilul, dar mai ales adolescentul astfel educat, printr-un cult impus in stil dogmatic pentru ?coala ?i profesor va refuza “instinctiv” dar si constient tot ce este legat de scoala. Dintre acestia, 70% capata nevroze de tip depresiv, iar 40% refuza total gandul la a-si continua studiile intr-o institutie de invatamant superior.
Gasca de la scoala
Omul este o specie sociala gregara care nu-si poate desfasura normal nici o activitate, decat prin traiul in grup. Scoala ofera aceasta facilitate a dezvoltarii psihice umane, favorizand formarea de grupuri si grupulete. Elevii se integreaza fortat in anumite grupuri, datorita instinctului social, lucru care este benefic pentru unii si foarte periculos pentur altii. Totu?i, peste 60% dintre elevi evita grupurile inchise, gastile, preferand “perechea de prieteni nedezlipiti”.
Cum trebuie sa ne comportam?
1. Vorbiti copiilor despre scoala, dar evitand cuvantul scoala. Dati-le exemple despre realizari ale celor care au acumulat cunostinte si au reusit sa devina bogati, celebri, respectati si fericiti.
2. Faceti-l sa inteleaga ca profesorul nu este nici un sadic, dar nici un sfant! Fara ei, nu poti ajunge decat un nimic!
3. Nu-i obositi pe copii cu intrebari legate de scoala si, in nici un caz, nu-i pedepsiti violent pentru nereusite. Spuneti-le doar ca in viata trebuie sa inveti si ce nu-ti place. Dati exemple personale.
4. Veniti mai rar la scoala pentru a vorbi ori a-i “cinsti” sau a va certa cu profesorul. Copilul percepe gresit orice astfel de gest.
5. Oferiti maxima importanta anturajului(nu uitati ca problema toxicomaniei si a prostitutiei incepe sa ia proportii in randul elevilor).
6. Facilitati prieteniile cu alti elevi, care pot avea efect benefic asupra educatiei lor, fara “a forta nota”
7. Nu interziceti strict, aspru, nimic copiilor, fara a le oferi mai intai o justificare concreta, vie, proaspata, cu consecinte tragice.