Doua au fost orele care mi-au “marcat” sfarsitul saptamanii trecute si inceputul acesteia: ora Pamantului si trecerea la ora de vara.
Referitor la prima am aflat cu bucurie de la televizor ca s-au intamplat lucruri frumoase, ca romanii au inceput sa fie receptivi la un minimum de efort pe care ar trebui sa-l facem pentru binele nostru si al copiilor nostri.
Am privit curiosi, din casa afundata in bezna, pe fereastra de la bucatarie sa vedem cati dintre vecinii nostri au inteles insemnatatea orei Pamantului. N-au fost multi, dar e un inceput. N-au fost nici putini, deci inceputul e bun.
Cat despre cealalta ora, ora de vara, lucrurile s-au cam complicat. Programul de dimineata a fost dat peste cap si asa va ramane cam toata saptamana. Copilul nu intelege de ce trebuie sa mearga la culcare daca inca nu ii e somn si nici de ce trezirea este mult mai dificila decat alta data. Si cred ca greul il va trage doamna invatatoare cand se va trezi cu o clasa de adormiti.
Chiar daca am inceput aceasta saptamana cum bosumflati, eu mizez pe faptul ca ne vom reveni repede. Pana la urma, trecerea la ora de vara inseamna ca ne vom bucura de mai multa lumina, de mai mult soare, ca vom putea sa stam mult mai mult pe-afara. Deci… e de bine.
Asa ca, chiar daca sunt convinsa ca si voi ati avut mici probleme de adaptare, cred ca veti putea trece repede peste ele. Va urez o saptamana minunata, plina de bucurie, soare si intelepciune. Am ajuns sa o pretuiesc foarte tare. O fi semn ca imbatranesc? Nu cred. Cred ca e de la ora de vara.
Text: Alina Niculescu