Fie că că obiceiul de a-ți roade unghiile a început în copilărie sau mult mai târziu, cert este că e foarte dificil să scapi de el. Iar problema cea mai mare nu este de natură estetică sau comportamentală, ci faptul că este un obicei periculos pentru sănătate.
Mai jos câteva explicații și sfaturi pentru a nu-ți mai roade unghiile.
Aproape una din trei persoane este afectată de onicofagie. Dar cum scapi de acest obicei, care te face să-ți rozi unghiile uneori până la sânge?
De ce ne roadem unghiile?
Cauzele onicofagiei pot fi multiple, dar este important să încerci să le înțelegi pentru a rezolva mai ușor problema.
Acest comportament este adesea asociat cu stresul, la adulți. Alteori începe în copilărie sau pur și simplu atunci când suntem plictisiți sau pentru că ne este foame.
Oamenii care au început să-și roadă unghiile din copilărie vor perpetua acest comportament până la vârsta adultă. Pe de altă parte, atunci când onicofagia apare mai târziu, cauzele se datorează mai mult stresului, legat de muncă, de condițiile economice sau viața de familie.
Se poate întâmpla chiar să ne roadem unghiile fără să fim conștienți de asta, în timpul somnului, de exemplu.
Care sunt consecințele pentru sănătatea noastră?
Onicofagia nu este doar o piedică pentru frumusețea mâinilor, acest obicei poate avea și consecințe asupra sănătății noastre, dar și asupra vieții noastre sociale.
Unii oameni își rod unghiile până la sânge. Drept consecință, ei au vârfurile degetelor roșii, dureroase și cuticule care sângerează. Răspândirea germenilor din gură la mână și din mână la gură poate duce la infecții.
În unele cazuri extreme, poate apărea puroiul și degetele se umflă.Pe lângă schimbarea aspectului unghiilor, onicofagia provoacă și probleme dentare, infecții ale gingiilor și favorizează dezvoltarea cariilor.
Prin urmare, este important să găsești soluțiile potrivite pentru a nu-ți mai roade unghiile.
Cum să nu-ți mai rozi unghiile?
Există mai multe metode de a renunța la obiceiul de a-ți roade unghiile.
Există metode blânde și neinvazive, cu diferite grade de succes.
Pentru început, deoarece onicofagia este adesea legată de stres, putem căuta modalități de a elibera presiunea, cum ar fi, de exemplu, practicarea sportului sau meditația. De asemenea, ne putem mulțumi să găsim o activitate care să ne țină mâinile ocupate și departe de gură.
Guma de mestecat (de preferință fără zahăr și fără a exagera) este, de asemenea, un bun remediu anti-stres.
Apoi, putem adopta unghii false, care oferă mâinilor o manichiură frumoasă și unghiilor posibilitatea de a crește din nou dedesubt.
Mai puțin estetic, dar și eficient: pansamentul aplicat unghia pe care ești tentată să o rozi cu precădere. Acest procedeu este eficient, atâta timp cât nu te apuci să rozi o altă unghie, de la alt deget!
Cea mai clasică și dovedită metodă este, fără îndoială, lacul amar, aplicat ca o simplă ojă, și care are o funcție de respingere. Ai grijă însă, să nu te obișnuiești cu gustul neplăcut și să nu mai fie un impediment. Sau poți aplica uleiuri esențiale care conțin Cinnamonum Cassia pe unghie, ceea ce conferă, din nou, un gust amar.
Dar terapiile comportamentale?
Ne roadem unghiile din motive intime și adesea mai adânci decât am putea crede. Primul lucru de făcut, deci, este să încercăm să înțelegem ce ne-a făcut să devenim onicofagi.
Pentru a afla motivele care ne determină să ne roadem unghiile și să putem renunța la acest obicei prost, poate că va trebui să consultăm un psiholog. Acest lucru ne va ajuta să înțelegem și să punem în perspectivă cauza onicofagiei.
Hipnoterapia poate fi de asemenea utilizată (cum este în cazul renunțării la fumat), consultând un specialist sau ascultând înregistrări audio destinate persoanelor care își rod unghiile.
În cazurile cele mai grave, unii psihiatri aplică o terapie comportamentală însoțită de medicație pe bază de antidepresive, când, în cazuri extreme rare, onicofagia este asociată cu psihoză.
Text Cristina Dudău
Foto Shutterstock