Nu mai este un secret pentru nimeni faptul ca imaginile care ne sunt livrate in media sunt de cele mai multe ori flagrant modificate, astfel incat femeile din ele sa arate perfect: niciun rid, nicio pata, nici macar putina celulita, niciun fir de par deranjat. Este adevarat ca frumusetea atrage atentia si vinde, dar este normala aceasta falsificare a realitatii doar de dragul profitului, in conditiile in care tot mai multe fete si femei cedeaza sub presiunea de a arata perfect?
Ce-i drept, daca nu ar exista obsesia pentru perfectiune indusa femeilor, industria cosmetica, saloanele de frumusete, centrele de chirurgie estetica, casele de moda, toate ar avea pierderi uriase. Alimentand insa nevoia femeilor de a tinde catre un ideal de frumusete, aceste industrii prolifereaza. La fel si nefericirea clientelor.
Drumul catre perfectiune este pavat cu nefericire
Nu spun ca nu este bine sa ne ingrijim, sa ne machiem, sa ne imbracam frumos, sa ne aranjam parul, dar sa devenim sclavele obsesiei de a arata bine nu este tocmai un lucru intelept. Acesta este drumul pe care multe femei ajung sa se mutileze. Botox peste botox, colagen, silicon, liposuctii una dupa alta, solar zilnic si in final nu mai ramane nimic din noi asa cum ne-a lasat natura. Ce-ar fi daca ne-am transforma intr-o multime de femei trase la indigo, blonde platinate, cu pielea arsa de solar, cu buzele umflate si tenul intins si lipsit de expresivitate ca o masca? Iar asta nu te face nici mai fericita, nici mai admirata de barbati. De altfel, asaltati de masa de femei de plastic, barbatii inteligenti au inceput sa caute naturaletea si sa tanjeasca dupa femei altfel, femei care sunt ele, femei frumoase, nu perfecte, femei reale, nu artificiale.
Farmecul este ascuns tocmai in diversitate si in imperfectiune. Este bine sa ne ingrijim, sa ne aranjam, dar totul trebuie sa se opreasca atunci cand trecem granita catre a ne transforma corpul si chipul in ceva artificial, nefiresc si cand incepem sa ne punem sanatatea in pericol de dragul frumusetii. Prea multe femei ajung fie bulimice, fie anorexice, fie deprimate, iar altele isi mutileaza de-a dreptul corpul pentru a deveni un produs hidos al propriei obsesii pentru perfectiune. Iar altele, care nu ajung sa apeleze la chirurgia estetica, incearca sa se infrumuseteze prin tone de machiaj aplicat fara discernamant, tipator si ridicol, altele isi ard parul in ambitia lor de a deveni blonde cand de fapt aveau un par negru stralucitor foarte frumos sau se bronzeaza pana ce devin mai maronii decat puii la rotisor.
Intoarcerea la natural
Si toate acestea se intampla pentru ca nu am invatat sa ne acceptam asa cum suntem si sa ne bucuram de darurile primite de la natura. Pentru ca nu ne iubim naturaletea si pentru ca tindem catre ceva ce nu exista, catre un ideal virtual, fabricat pe calculator. Uneori, parul saten lucios pe care il ai din nastere se potriveste mai bine cu pielea si ochii tai decat blondul platinat pe care ti-l faci la coafor. Alteori, nasul drept cu care te-a inzestrat natura “da mai bine” pe conformatia fetei tale decat un nas carn proaspat modelat de estetician. Ne putem masca si corecta defectele, dar trebuie sa ne pastram simtul esteticului si bunul simt atunci cand facem aceste lucruri. Sa ne machiem discret, sa ne bronzam moderat, sa ne gandim mai mult ce vrem sa modificam la noi si de ce, sa ne pastram naturaletea, sa ne descoperim farmecul din imperfectiuni, in ultima instanta – sa fim mai blande cu noi…
Obsesia pentru perfectiunea fizica este de multe ori o masca pentru cautarea disperata a fericirii, a respectului de sine, a admiratiei celorlalti si a increderii in propriile forte, dar ironia face ca toate aceste lucruri sa nu fie aduse de modul in care aratam…
Text: Bianca Badescu