Atunci cand ne indragostim, experimentam sentimente euforice similare cu cele provocate de cocaina. Insa acesta nu este singurul efect al dragostei.
O cercetare recenta condusa de profesoara Stephanie Ortigue, de la Universitatea Syracuse releva faptul ca atunci cand ne indragostim ne sunt afectate zone ale creierului responsabile de intelect.
In plus, cercetatorii au ajuns si la surprinzatoarea concluzie ca indragostitul nu ne ia mai multe decat o cincime de secunda.
Dragostea nu pleaca din inima, ci din creier
Rezultatele au aratat ca atunci cand o persoana se indragosteste, 12 zone ale creierului lucreaza in tandem pentru a elibera substante precum dopamina, oxitocina sau adrenalina care induc euforia. Sentimentul de dragoste afecteaza si functii cognitive sofisticate, precum cele care tin de reprezentarile mentale, metafore si imaginea corpului. Poate tocmai de aceea atunci cand ne indragostim, devenim poeti, simtim nevoia sa facem declaratii, iar subiectul dragostei noastre ni se infatiseaza ca fiind perfect.
Aceste descoperiri insa, genereaza in mod firesc intrebarea: Ce parte din noi se indragosteste de fapt? Inima sau creierul? “Eu as spune ca ne indragostim cu creierul, dar inima este si ea implicata din cauza faptului ca acest concept complex de iubire este format atat din procese care pleaca de la creier la inima cat si viceversa. De exemplu, activarea anumitor parti ale creierului poate genera stimularea inimii sau fluturi in stomac. Unele simptome pe care le simtim ca manifestari ale inimii pot de multe ori sa vina din creier”, conform lui Ortigue. Aceasta cercetare vine sa demonteze ceea ce credeam noi pana acum si anume ca iubim cu inima sau ca atunci cand pierdem pe cineva, inima este cea care sufera.
Ne putem vindeca de dragoste
Alte cercetari au descoperit faptul ca nivelul in sange al hormonului de crestere era cu mult mai mare in cuplurile care abia se indragostisera. Aceasta molecula joaca un rol important in chimia sociala a oamenilor, sau in fenomenul de dragoste la prima vedere. “Aceste rezultate confirma ca dragostea are o baza stiintifica”, a spus Ortigue
Va imaginati cum ar fi sa ne putem trata de dragoste ducandu-ne la psiholog? Multe dintre marile probleme ale vietii ar disparea. Aceste descoperiri au un rol major in neurostiinta si in cercetarea sanatatii mentale, pentru ca atunci cand dragostea nu mai functioneaza, poate avea drept cauza stresul emotional sau depresia. Intelegand cum ne indragostim si de ce suferim din dragoste, putem folosi noi terapii. Identificand partile creierului stimulate de iubire, doctorii si terapeutii pot intelege mai bine durerile pacientilor bolnavi din dragoste si implicit, le pot trata. Astfel, e posibil ca in viitorul apropiat, vorba “dragostea n-are leac” sa devina istorie.
Studiul a aratat si ca ne indragostim cu parti diferite ale creierului. De exemplu, iubirea neconditionata, ca aceea dintre mama si copil, este starnita atat de parti comune cu cele care se activeaza in iubirea dintre indragostiti, cat si de parti diferite, precum centrul creierului. Iubirea pasionala este declansata de partea din creier legata de recompense si de zona asociativ-cognitiva care are un rol important in functiile congnitive precum imaginea corpului.
Prin urmare, oare ce se intampla atunci cand ni se pare ca inima ne spune ceva in legatura cu persoana iubita, iar creierul altceva? Care este motivul pentru care aparent ne dam seama de problemele si defectele unei persoane, de nepotriviri, dar nu o parasim pentru ca ni se pare ca inima nu ne lasa? Aceasta pare a fi doar o falsa dilema, ce va fi rezolvata la psiholog.
Text: Bianca Badescu
Sursa: sciencedaily.com