Cu Costel eram colega de serviciu. Era un coleg bun, saritor, cu mare trecere la femei. Era casatorit cu o doamna cu un trecut cam agitat. Dupa cum se povestea, “ajutase” din plin la destramarea catorva cupluri, dar de cand devenise sotia lui Costel, poza in mare doamna. Era nelipsita la toate actiunile in care era angrenat sotul, pazindu-l ca o leoaica. Se spunea ca are legaturi cu “baietii cu ochi albastri”, altfel cum sa poti fii intr-o vreme asa de agitata vanzatoare la shop?
Si pentru ca aproviziona directia cu cafea, tigari si alte “bunatati”, avea libera trecere oriunde. Eram casatorita, dar casnicia mea era cam searbada. El, sotul meu, se multumea cu confortul oferit de familia mea, isi scria eseurile si atat. Poza in barbat fericit, lasandu-mi libertatea totala. Si totusi, eram hotarata sa nu trisez… Poate din educatie (in familia mea nu existau divorturi), poate din lipsa de ceva mai atragator! In cadrul serviciului meu faceam dese deplasari. Si cum eram o femeie placuta la infatisare, apareau mereu admiratori. Costel (Fante de Obor), obisnuit sa cucereasca orice femeie, imi pusese gand rau. Refuzul meu il infuria si vanitatea lui ranita il facea insistent. Ma urmarea peste tot… mai intai cu buchete de flori, apoi cu mici cadouri. Cand plecam in deplasari, devenea agasant de-a dreptul. Scancea pe la usa mea ca un catel. In cele din urma, i-am spus ca e inutil tot ce incearca si ca ar fi mai bine sa-si vada de casnicia lui. Infuriat la culme de refuzul meu, Costel a hotarat sa se razbune. Cand eram intr-o deplasare cu serviciul, Costel cel viteaz a baut o cantitate mare de alcool “ca sa-i dea curaj” si i-a marturisit “doamnei colonel” pasiunea lui pentru mine. Dar ca sa nu sufere orgoliul lui ranit, a spus ca noi traim o mare poveste de dragoste si el, cinstit fata de ea (de sotie), nu mai suporta. A izbucnit apoi in plans si a rugat-o “pe mamica” sa-l apere de mine. A urmat o cearta ingrozitoare, rugaminti si promisiuni si in timp ce eu imi faceam datoria de serviciu in deplasare, fara sa banuiesc nimic si total nevinovata, “doamna colonel” lua legatura cu sotul meu, povestindu-i varianta ei. Bineinteles ca, desi nu era prea afectat de pierderea dragostei mele, sotul meu a reactionat si el… si m-am trezit in plin scandal cand am revenit acasa. Au urmat zile de cosmar, cu certuri, invinuiri, disperare si impacari. Si totul dintr-o minciuna. Din minciuna unui individ care nu a suportat ca nu e iubit. Priveam neputincioasa la desfasurarea de forte si nu-mi venea sa cred ca mi se intampla asa ceva. “Doamna colonel” nu s-a linistit pana ce, prin influenta pe care o avea, nu a obtinut si mutarea mea in alt serviciu. Pare ireal. Si totusi, se putea in acele vremuri sa obtii tot ce vrei… cu putina cafea, cateva pachete de tigari scumpe, o bautura si mult tupeu. Dar cum orice rau este spre bine, prin mutarea mea, viata mea a luat cu totul alta turnura. Am divortat de un sot indiferent, am intalnit marea dragoste, dar tot nu ma pot obisnui cu gandul ca cineva rau, tupeist poate actiona dupa bunul sau plac fara sa fie pedepsit! Dupa revolutia care… a incercat sa schimbe cate ceva, m-am intalnit cu “doamna colonel”. E mare om de afaceri, il taraie in lant ca si in trecut pe “Costel” si ma saluta cu un zambet larg, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat! Atata ipocrizie imi provoaca scarba!
Cezara Dafinescu: Draga mea, e neplacut ce ti s-a intamplat! Din pacate insa, nu esti singura care plateste pe nedrept. Si la urma urmei, pentru tine s-a rezolvat totul cu bine. Fiecare inima are podul ei cu vechituri, pe care nu se indura sa le arunce niciodata. Le scutura din cand in cand! A venit momentul sa dai la spate amintirile urate… Amintirile sunt asemenea cartilor din biblioteca ta. Cauti cate una cand nu mai ai nimic nou de citit. Vezi-ti de drumul tau si alege din viata ce este bun. Pentru nimicuri, nu este timp suficient. Stiu, intamplarea din trecut te-a facut sa suferi. Nedreptatea doare intotdeauna, dar nu uita ca “in cer nu exista purtatori de comori care sa nu fi fost pe pamant purtatori de cruci”. Amintirea lacrimilor varsate doare. Sunt lacrimi atat de grele si de fierbinti, incat ochii nu le pot plange, ele zac in inima arzand-o. Las-o in plata lui Dumnezeu pe “doamna colonel”… Ochii tai exista pentru lumina. Gura ta exista pentru un cuvant bun pe care altcineva il asteapta. Buzele tale exista pentru un sarut. Mainile tale exista pentru a ajuta si pentru a imbratisa. Inima ta exista pentru iubire. Cand iubesti, traiesti. In rest, doar existi! Cat despre “doamna colonel”, Confucius spunea: “Natura ne aseamana. Educatia ne deosebeste”.
Indrazneste si tu sa ii scrii Cezarei Dafinescu despre problemele care te preocupa! Are raspunsuri minunate, presarate cu un strop de optimism, zambete sincere si toata bunavointa din lume. O parere obiectiva asupra problemei care te macina, comunicata intr-o maniera remarcabila, de catre un om de o asemenea valoare, te poate scoate din impas. Scrie-ne pe adresa [email protected] si noi vom avea grija sa iti primesti raspunsul de la Cezara Dafinescu. Declarata de-a lungul timpului una dintre cele mai frumoase si mai talentate actrite ale Romaniei, noi adaugam ca este si o femeie de o intelepciune cum rar mai gasesti.