Din vremuri apuse de mult, oamenii au cautat in natura inconjuratoare nu numai adapost si hrana, ci si remedii contra suferintelor. Asa au aparut primele medicamente constand din: ierburi, frunze, flori sau radacini, crude sau in fierturi, folosite si transmise prin traditii orale din generatie in generatie, in sutele de mii de ani de evolutie umana. In acelasi fel, omul a descoperit din vremurile stravechi mierea si alte produse ale stupului de albine, nu numai ca alimente, dar si ca medicamente utile in diverse boli.
Marturii inca din preistorie stau la baza utilizarii oficiale a mierii ca medicament, singura sau in diverse formule. In primele trei decenii ale secolului al XX-lea, mierea este mentionata in tratate de chimie, de farmacie, ca o componenta a peste 20 de diverse preparate, iar alaturi de ceara – folosita in peste 50 de unguente. Brusc, mierea dispare din aceste compozitii, ramanand numai ceara alba utilizata si astazi in farmacie. Cauzele care au dus la aceasta disparitie au fost, pe de o parte, progresele uluitoare ale chimiei – care impun cunoasterea precisa a compozitiei, a actiunilor farmacodinamice, indicatiilor, contraindicatiilor, constantei proprietatilor si a rezultatelor aplicarii; iar pe de alta parte, variabilitatea necunoscuta si necontrolabila, inconstanta de compozitie si rezultat, instabilitatea produselor naturale ale stupului, cat si intrebuintarea acestora in retete iesite din uz.
Dar medicii, biologii, chimistii, farmacistii continua sa caute remedii in natura, intensificand cercetarile si asupra acestui rezervor natural de bogatii – stupul. Asa a luat nastere apiterapia medicala moderna a zilelor noastre, in care mierea si produsele apine (apicole) devin un material de cercetare si elaborare stiintifica de noi medicamente.
Mierea nu este o substanta complexa unica si constanta, ci o denumire comuna pentru zeci de sortimente asemanatoare in forma, dar in fond diferite, inconstante, variabile atat dupa sursa din care a fost culeasa cat si dupa secretiile interne ale albinelor lucratoare de diferite rase si conditii fiziologice. De asemenea, mierea este instabila si foarte influentabila in timp, ca orice produs organic, de catre factorii de alterabilitate. Deci nu exista practic un singur fel de miere dintr-o singura specie florala, ci diverse sortimente poliflorale (din mai multe flori), in care predominanta in jur de 70% a uneia dintre specii ii da denumirea de monoflorala. Daca plantele respective au fost medicinale, atunci si mierea are calitati medicinale suplimentare. De multe milenii, mierea a ramas preferata ca substituent al zaharului.
Viata omului depinde nu numai de zestrea lui genetica sau de influentele externe, ci si de conditia lui umana, individuala si sociala – un fapt deosebit de important, deoarece ea potenteaza si actualizeaza variabil diversele tendinte pozitive sau negative, intervenind realizator sau represiv chiar si asupra factorilor ereditari. Produsele apicole au fost asociate cu diverse medicamente clasice chimio-sintetice in tratarea bolilor omului, iar rezultatul obtinut a fost ca aceasta asociere mareste rata vindecarilor, scurtand timpul de tratament, micsorand doza necesara de medicamente de sinteza, crescand toleranta organismului la acestea, scazandu-le capacitatea toxica secundara si extinzand aria de interventie utila la alte boli ramase inca fara solutie clasica.
Apiterapia, folosirea produselor apicole ca remedii in tratarea unor suferinte umane, este de mai multe feluri si reprezinta etapele ei evolutive intr-o istorie de mii de ani.
Apiterapia populara milenara isi are originea in negura timpurilor si este formata din observatii intamplatoare asupra puterii de vindecare a produselor naturale aflate la indemana omului primitiv. In medicina moderna, aceste practici total depasite mai pot constitui doar obiect de studiu pentru a detecta eventuale noi remedii in izvoarele si ecourile vremurilor stinse de mult.
Apiterapia culta empirica este o disciplina stiintifica medicala empirica. In istoria civilizatiei este consemnata in marturii vechi de circa 5000 de ani, ramase in diferite scrieri. In ultimele cinci decenii, apiterapia cunoaste un adevarat progres in intreaga lume. Produsele apicole au fost prelucrate in toate tarile din lume, in zeci de preparate farmaceutice si aplicate intr-o diversitate de afectiuni umane si animale.
Apiterapia medicala auxiliara a aparut cu rezultate foarte bune, ca auxiliara a metodelor chirurgicale si medicale de interventie clinica stiintifica, optimizand efectele acestora atat prin cresterea, grabirea si largirea ratei rezultatelor pozitive cat si prin prelungirea duratei lor. Aceasta este forma cea mai utila a apiterapiei actuale, actiunea ei constand in stimularea capacitatii de adaptare si aparare a organismului numai dupa stabilizarea si standardizarea produselor medicinale apicole.
Text: Adelina Gruia