Meseria de bunic are riscurile ei

Irina Petrea este gazda unei emisiuni, Consilier de urgenta, la National TV, martea de la 20.30 in care ne invata cum sa reusim sa ne gestionam conflictele fie ca vorbim de cele dintre noi ca adulti, dintre noi si copiii nostri, dintre copii sau dintre generatii. Gestionarea unor astfel de tensiuni este importanta pentru ca ele se rasfrang negativ asupra fiecarui individ dintr-o familie, acaparand treptat orice aspect al vietii.

De ce este incetatenita în societatea noastra ideea apelarii la bunici drept completare în procesul educational al copiilor? În principal pentru ca ei reprezinta cea mai ieftina si mai comoda solutie la care se poate apela.  Partile bune ale participarii bunicilor în procesul de educare le stim cu totii: dusul si adusul de la gradinita, asigurarea unei alimentatii corespunzatoare, povestile somnului de dupaamiaza etc. Important este sa punem în balanta beneficiile si riscurile si sa luam o decizie mulata pe situatia cu care ne confruntam.
 
Experienta bunicilor – model sau nu?
Daca suntem atenti putem constata ca si bunicii fac multe greseli în cresterea copiiilor, nepotilor. Din fericire exista însa si cazuri în care ei sunt aproape singurii capabili sa ii disciplineze pe copii. Mult mai dese sunt însa cele în care bunicii sunt principalul element destabilizator si de indisciplinare al nepotilor. Acest lucru vine drept consecinta a slabiciunii binecunoscute pe care acestia o au de obicei pentru nepotii lor. Uneori tot ceea ce au refuzat copiilor lor vor permite nepotilor sau daca au mai avut oarecare asprime, severitate fata de copiii lor, în clipa în care devin bunici astfel de atitudine dispare complet.

Slabiciunea pentru nepoti vine probabil si odata cu înaintarea în varsta. Cand esti mai tanar esti mai inflexibil. Tii mai mult la anumite lucruri. Cu cat îmbatranesti îti dai seama ca putine sunt lucrurile inflexibile în viata.

Si bunicii pot fi imaturi
Uneori bunicii nu îsi pot percepe proprii copii ajunsi acum la maturitate, si fondatori ai unei proaspete familii, altfel decat ca pe niste copii. Isi pastreaza de obicei ideile fixe cu privire la modalitatea optima de educare a copiilor si nu putine sunt cazurile în care aceste orientari se dovedesc a fi gresite. De multe ori directiile impuse de reprezentantii celor doua generatii sunt chiar contradictorii iar fiecare încearca sa le impuna peste cuvantul celuilalt. Astfel oricat de sustinuta ar fi munca parintilor, pe perioada în care sunt prezenti bunicii, copiii se bucura de nepermis de multa îngaduinta.

Batranetea un risc in educatia copiilor
Atingand o anumita varsta destul de inaintata, nu mai ai energia necesara sa faci fata necesitatilor energice ale unui nepot. Lipsa de energie caracteristica majoritatii bunicilor îi determina pe acestia sa prefere satisfacerea oricarui moft pentru a-si castiga linistea. Rezistenta organismului atat fizica cat si psihica sunt mai scazute fata de persoanele tinere. Desi am putea spune ca într-o oarecare masura stresul la care sunt supusi batranii nu se compara cu cel pe care trebuie sa îl suporte generatiile tinere, avem însa de-a face, în acest caz, cu o uzura completa a organismului în timp, fizic si psihic. Atunci bunicii devin mai delasatori, mai îngaduitori, provocand de multe ori probleme chiar legate de securitatea copiilor. Odata cu batranetea, acuitatea simturilor se pierde si atunci sigur ca exista niste riscuri la care îti supui copilul în conditiile în care îl lasi în seama bunicilor. Bunicii pot avea auzul slabit, Pot vedea mai greu care sunt obiectele cu care se joaca micutul, uita unde a plecat copilul sau de cat timp.

Tendinte hiperprotective
O alta problema vine din faptul ca le modul general bunicii simt nevoia sa “îl cocoloseasca ” pe copil, sa îl îmbrace mult mai gros decat este cazul pentru ca ei percep de fapt temperatura ca un om batran. Uzura fizica si psihica le da batranilor o senzatie de frig iar acestia se asteapta ca si ceilalti sa simta in mod similar. Astfel bunicii au tendinta sa îi îmbrace foarte gros pe copii iar acest lucru le sporeste sensibilitatea  la raceli, gripe, bronsite.

Riscul cresterii unor “copii batrani”
Bunicii au un mod de a vedea viata cencentrat pe teme ca boli, tratamentele si saracie. Se axeaza pe ce « sa nu faci », sunt lipsiti de energie si în general se pazesc excesiv. Crescand in astfel de mediu copilul risca sa devina ipohondru, sa creada ca din orice se poate îmbolnavi, sa fie lipst de energie, sa nu aiba chef pentru joaca. Aceasta tendinta generala de sedentarism a copilului vine de la bunici care de cele mai multe ori sunt prea lipsiti de energie în fata jocurilor si nevoilor specifice copilariei. Este destul de des întalnit tabloul în care bunicul sta pe banca iar copilul alerga si se joaca o perioada dupa care vine si el pe banca rapus de plictiseala. Nu de putine ori copiilor li se interzice alergatul pentru ca bunicii nu se pot tine mereu dupa ei. Astfel copilul este mereu tinut de mana si ajunge acasa nervos si agitat, neputand sa îsi consume surplusul de energie.