Marius Manole face parte din tanara generatie de actori, iar in agenda sa, fie ca este dimineata, pranz sau seara, teatrul ocupa un loc de cinste. Dincolo de cariera de actor, de multiplele proiecte in care este implicat, Marius este o persoana asumata, sincera, cu picioarele pe pamant. Nu se ascunde dupa deget si asta este mare lucru pentru timpurile pe care le avem de infruntat astazi. De pe scena teatrului pe scena vietii, astazi Marius isi joaca propriul rol.
Tonica: Esti un personaj boem, Marius?
Marius Manole: Un personaj boem nu sunt, mi-ar placea sa fiu, dar nu sunt, pentru ca traim o perioada in care boemia nu-si mai are locul, pentru ca i-a luat locul practicul. Acum, aici, trebuie sa fii practic, adica sunt foarte multe spectacole, e foarte mult de munca, sunt foarte multe repetitii, asa ca boemia nu prea isi mai are locul.
Tonica: Ai putea trai fara teatru?
M.M.: Sigur ca as putea trai fara teatru. Acum, daca mi se intampla o nenorocire sau mi se intampla un accident, va trebui sa te obisnuiesti sa traiesti si fara teatru. Omul se obisnuieste cu orice. Dar daca ma intrebati daca mi-ar placea sa traiesc fara teatru, nu, nu mi-ar placea sa traiesc fara teatru.
Tonica: Cand ai descoperit teatrul?
M.M.: Povestea cred ca am spus-o de foarte multe ori. Teatrul l-am descoperit inca din copilarie, pe cand eram la Iasi. N-am descoperit eu teatrul, teatrul m-a descoperit pe mine. M-am dus sa ma inscriu la un cerc al elevilor la sectia foto si acolo s-au impartit grupele, iar eu, desi aveam un aparat foto de gat facut cadou de parintii mei de ziua mea, am nimerit insa la grupa de la teatru, unde am si ramas pana in ziua de azi.
Tonica: Ce a schimbat teatrul la omul Marius Manole?
M.M.: Teatrul m-a facut sa fiu mai deschis, mai inventiv, mai creativ, sa fiu chiar mai bun cu ceilalti si mai intelegator. Teatrul m-a invatat lectia umilintei, m-a invatat ca nimic din ce facem noi nu e facut de noi si ca, de fapt, depindem destul de tare de Cel de Sus, ca, de fapt, inspiratia coboara atunci cand vrea El si nu cand vrem noi, ca oricat ai fi de pregatit in viata, lucrurile nu depind numai de tine, depind si de altcineva si asta e bine pe deoparte si destul de incitant. Teatrul m-a invatat ce inseamna rigoarea, matematica. In teatru, lucram si cu matematica si cu improvizatia, dar lucram si cu fantezia, cu umilinta.
Tonica: Ce a imprumutat omul Marius Manole de la viata de actor?
M.M.: Nu foarte multe lucruri, poate puterea mea de munca, sensibilitatea mea pe care o aveam de cand eram mic si viata mea, ca i-am dat-o teatrului pana la urma. Atat.
Tonica: In ce proiecte esti implicat acum si cat timp iti mai ramane pentru viata personala?
M.M.: Nu imi ramane absolut deloc timp pentru viata personala. Sunt destul de implicat in multe proiecte. Repet un proiect la Teatrul National cu regizorul Felix Alexa, „Revizorul”, a carui premiera are loc in luna octombrie. Repet un spectacol la Teatrul Metropolis cu Radu Beligan in rolul principal, „Lectia de violoncel” in regia lui Felix Alexa. Repet un spectacol regizat de Diana Mihailopol cu Rodica Mandache si Medeea Marinescu pentru spatiul Godot. Si incep un musical cu Lia Bugnar, care se intampla intr-un spatiu independent.
Tonica: Exista vreun personaj dintre toate cele pe care le-ai interpretat care iti este drag in particular, cu care sa te identifici?
M.M.: Nu, nu exista, pentru ca e ca si cum l-ai intreba pe un om care are patru copii pe care din ei il iubeste mai tare – pe niciunul sau pe toti in aceeasi masura. Nu, nu exista, pentru ca fiecare personaj are lucruri pe care nu le are celalalt. In fiecare personaj te regasesti intr-un anume fel. Cate o bucatica din tine e in toate personajele astea, asa ca nu poate sa iti fie unul mai drag decat celalalt. Cel mai drag iti e acela pe care il joci in seara aceasta.
Tonica: Cum faci fata acestui stil de viata agitat, cum iti mentii sanatatea fizica si cea psihica?
M.M.: Asta e o intrebare foarte buna. Nu fac fata. N-o mentin. Ce sa zic, probabil ca deocamdata, inca varsta ma ajuta, am 35 de ani impliniti pe 4 octombrie. Nu fac nimic deocamdata, dar cu siguranta va trebui sa fac pentru ca mi-am facut abonament la sala. Dar eu am mai avut abonament la sala si nu m-am dus, sper ca de data asta sa ma tin de cuvant. Nu fac mai nimic. Nici nu am timp deocamdata sa fac ceva pentru asta. Incerc sa ma pastrez cat de cat realist, cu picioarele pe pamant. Mintea e cea care conteaza In momentul acesta. Sa am un control foarte bun asupra mintii, pentru ca, de fapt, acolo in scena foarte tare te folosesti de minte. E ca la sport. Un psihic foarte puternic cateodata te poate scoate din toate incurcaturile.
Tonica: Faci sport, iei vitamine?
M.M.: Vitamine iau, fac sport, mi-am cumparat bicicleta, nu am mers cu ea prea mult.
Tonica: Daca ai trece printr-o drama personala, ai putea urca pe scena si juca ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?
M.M.: Depinde ce fel de drama personala. Nu, nici nu vreau sa fac asta, nici nu cred ca e necesar. Nu cred ca asta e sacrificiul suprem pe care il poate primi publicul. Si eu as intreba publicul daca el ar vrea sa vada in scena un actor jucand o comedie sau orice altceva stiind ca i-a murit unul dintre parinti sau copilul sau o ruda sau el are un necaz foarte mare. Refuz categoric sa joc cand am o problema mare. Nu ma refer acum la situatia in care am o problema de sanatate sau o boala, ca am jucat cu 40 de grade. Dar daca mi se intampla un accident in familie sau o nenorocire foarte mare, refuz categoric sa joc cel putin o saptamana, doua. Am jucat destul ca sa pot sa-mi permit alea doua saptamani libere. Si le si merit. Pot sa devin celebru jucand cand ma simt bine, nu numai cand ma simt prost.
Tonica: Ai vreo placere vinovata?
M.M.: Fumatul mi se pare o placere vinovata. Mancatul dulciurilor mi se pare o placere vinovata. Lenea mi se pare o placere vinovata. Cam astea sunt.
Tonica: Povesteste-ne putin si despre barbatul Marius Manole, despre ce ii place sa faca in timpul liber…
M.M.: Timpul liber nu exista, iar cand sunt acasa imi place sa gatesc. Mi-ar placea foarte tare sa am spectacole o saptamana si o saptamana sa pot sa plec in calatorii si sa bat tara in lung si-n lat pentru ca eu nu am apucat sa vad tara asta si stiu ca avem o tara extrem de frumoasa. Mi-ar placea sa merg la mare de 10 ori pe an. Mi-ar placea sa merg la munte de 10 ori pe an. Mi-ar placea sa vad Parisul, Londra. Mi-ar placea sa invat sa joc tenis de camp. Mi-ar placea sa am timp sa vad filme multe. Mi-ar placea sa citesc mai mult. Multe mi-ar placea. Dar nu fac nimic. Gatesc din cand in cand. Nici nu mai gatesc, ca nu mai am timp.
Tonica: … Si mai ales despre cat de curtat este :).
M.M.: Foarte.
Tonica: Care este urmatoarea etapa pe care ti-ai dori sa o parcurgi, daca a mai ramas ceva de parcurs?
M.M.: Mi-ar placea sa invat sa traiesc un pic mai izolat de oameni si sa reusesc sa nu fiu atat de dependent de oamenii din jurul meu. Mi-ar placea foarte tare sa stiu sa-mi apreciez timpul. Si sa-mi pastrez timp pentru mine mai mult. Si putinul timp pe care il am, sa stiu sa il folosesc cu cap. Mi-ar placea ca spatiul meu sa fie spatiul meu. Mi-ar placea sa devin echilibrat, sa pot sa invat lucruri despre mine, despre corpul meu. Am citit un interviu atat de frumos cu Dorel Visan, pe care vi-l recomand, se cheama “Am invatat sa vorbesc cu corpul meu”.
Daca a mai ramas ceva de parcurs? De-abia de acum incepe. Pana acum mi-am facut baza si mi-am facut un oaresce confort care sa-mi permita sa imi iau zile libere la un moment dat, sa imi permita sa refuz un interviu sau sa imi permita sa nu vreau sa fac un spectacol daca nu imi place textul sau regizorul. Sau sa imi permita sa colaborez numai cu actorii cu care vreau eu sa colaborez si in conditiile in care vreau eu sa colaborez. Sa imi permita sa fac acte de caritate. Sa imi permita sa pot sa merg la Alexandria fara sa fiu platit, doar de drag.
Tonica: Crezi in sufletele pereche?
M.M.: Da, cred. Cred ca omul este, de fapt, pe Pamantul acesta ca sa-si gaseasca jumatatea.
Tonica: Daca ar fi o sa iei de la capat, ai schimba ceva?
M.M.: Nu m-as mai apuca niciodata de fumat. As fi citit foarte mult în scoala generala. Si atat. Nu as schimba in rest absolut nimic.
Tonica: Si in incheiere, te pasioneaza moda, esti atent la cum te imbraci, pentru ca, pana la urma, este vorba tot despre arta?
M.M.: Nu ma pasioneaza moda. Nu am timp sa ma gandesc cum ma imbrac, nu am timp sa merg in magazin. Ma imbrac in general in asa fel incat sa nu ma fac remarcat deloc pe strada. Cele mai banale haine o sa le gasiti la mine. Nu ma intereseaza sa am lucruri scumpe. Mi-ar placea sa stiu sa ma imbrac. Nu am bun-gust la haine. Nu stiu sa le asortez. Nu am intalnit un stilist care sa imi propuna un fel de a ma imbraca care sa si corespunda felului meu de a fi. Cred ca actorul trebuie sa fie un om banal in viata de zi cu zi, care sa poata sa ia diferite forme, exact ca o plastilina pe care trebuie s-o modifici in functie de ce vrei tu sa faci cu ea. Noi suntem un aluat din care regizorii fac tot felul de forme.
Text: Ruxandra Raica
Foto: Matei Buta