Fiecare dintre noi are dorinte. Una dintre cele mai mari dorinte ale mele a fost, de cand ma stiu, sa nu trebuiasca sa ma trezesc foarte de dimineata. Huzurul pana la orele pranzului in pat nu ma caracterizeaza, insa sa ma trezesc inainte de 7.30 nu e de nasul meu, dar… se mai intampla si accidente.
Am fost nevoita sa plec de acasa intr-o zi la o ora la care lumina trandafirie a diminetii se mai lupta cu lumina de la stalpii iluminatului public. Lupta lor era total neinteresanta pentru un spirit bosumflat si zgribulit care se indrepta in graba spre statia de autobuz, intrebandu-se un singur lucru: “Ce caut eu, la ora asta, aici?”.
Caldura autobuzului, semn de civilizatie matinala, m-a facut sa ma dezmortesc si sa ma simt mai bine. Am inceput sa privesc lumea de dincolo de geamul murdar al autobuzului.
Orasul incepea sa se trezeasca. Lumea misuna afara, vizibil mai vioaie si mai binevoitoare decat mine. Chiar daca afara era frig, spiritele lor pareau destul de calde si de hotarate sa inceapa o noua zi.
Vorbeau la telefoane, deschideau obloanele magazinelor, vorbeau intre ei, isi etalau marfurile pe tarabe improvizate la colt de strada, radeau, asteptau in alte statii de autobuz sau alergau dupa tramvaie. Era o lume pestrita, pregatita pentru o noua zi.
Pentru o clipa, m-am uitat in jurul meu, la oamenii de langa mine si am zambit.
Era o noua zi. Motiv de bucurie!!!
Buna dimineata!!!!
Text: Alina Nicolescu