O parte dintre problemele cu care ne vom confrunta in viata isi au bazele din copilarie. Pentru ca inevitabil, faptul ca suntem crescuti de adulti care sunt departe de a se comporta perfect, ne face sa preluam din modelele lor de a gandi si de a actiona care de multe ori sunt eronate. Ceea ce incepe in copilarie ca un mecanism de supravietuire menit sa ne protejeze ajunge sa fie in viata adulta un sistem de convingeri si valori dupa care ne ghidam viata. Va propunem sa vorbim in continuare despre cele mai obisnuite si cele mai toxice sisteme de gandire si actiune pe care parintii le imprima copiilor.
Perfectionismul
Fiecare parinte isi doreste ca micutul sau sa fie cel mai frumos, cel mai destept si cel mai bun in tot ceea ce face. Este o dorinta umana fireasca, dar care de multe ori are repercursiuni nu tocmai placute in viata copilului. Cei mici sunt de multe ori recompensati de parinti in functie de succesul pe care il inregistreaza la scoala sau in anumite sporturi. Practic, copilul este premiat daca reuseste sa exceleze sau chiar sa atinga perfectiunea. Parintii pot spune ca astfel isi invata copiii sa devina ambitiosi, insa in realitate, ceea ce se imprima in mintea copilului este: ”cu cat ajung mai aproape de perfectiune, cu atat voi fi mai bun si voi avea mai mult succes”. Problema este insa ca perfectiunea este un nivel imposibil de atins, iar atunci cand devine standardul la care vrem sa ajungem in viata, suntem mai putin dispusi sa ne asumam riscuri. Frica de esesc care este de fapt frica de imperfectiune devine mai puternica decat ar trebui si ne impiedica sa ne traim din plin ”potentialul imperfect”.
Conformismul
Cred ca toti am urat la gradinita sau la scoala momentele cand trebuia sa stam cu mainile la spate, sa dormim la comanda, sa purtam uniforme sau sa vorbim numai cand suntem intrebati. Toti trebuia sa studiem aceleasi materii, sa rezolvam probleme in acelasi fel si sa ne comportam la fel ca ceilalti. Orice iesire din tipare era de obicei pedepsita. Iar pe deasupra, colegii si prietenii intareau aceasta tendinta catre conformism atunci cand radeau de ”copilul mai ciudat” al grupului, adica acela care era diferit de restul. Crescand in acest sistem conformist, multi dintre noi ajungem sa ne temem sa fim diferiti. Dar ceea ce nu inteleg aceia care ne impun conformismul este ca in viata adulta, tocmai a fi altfel decat ceilalti este ceea ce ne da valoare si ne face sa evoluam. Oamenii care au facut lucruri exceptionale nu au fost niciodata cei mediocri, ci aceia care au avut curajul sa iasa din linie si sa gandesca ”in afara cutiei”.
Nevoia de confirmari
Crestem invatand sa asteptam aprobarea celorlalti: a parintilor, a fratilor, a colegilor, a educatorilor si profesorilor. Vrem sa stim ca oamenii din jurul nostru ne apreciaza reusitele. Este important si sanatos sa obtinem sprijin de la cei apropiati, dar ideea ca avem nevoie de aprobarea celorlalti pentru a ne valoriza si a capata incredere in noi este gresita si ne face sa cautam continuu confirmari pentru a avea incredere in noi insine. Astfel ceilalti capata control asupra modului in care noi ne simtim, iar ceea ce cred ei incepe sa conteze prea mult, iar atunci cand primim critici increderea in noi se duce pe apa sambetei. De aceea este important sa ne evaluam corect singuri si sa avem incredere in noi indiferent de opinia celorlalti.
Majoritatea dintre noi am crescut invatand astfel de lucruri, independent de vointa noastra, insa in viata de adult avem libertatea de a ne debarasa de lucrurile toxice pe care le-am asimilat in copilarie si care nu ne mai fac niciun bine si chiar este necesar sa o facem.
Text: Bianca Badescu