De multe ori părintele spune vrute şi nevrute atunci când se supără pe copil pentru că a făcut o năzbâtie, abia apoi gândindu-se să-l îl pedepsească. Când este nervos, părintele nu realizează ce spune şi că multe dintre aceste cuvinte pot afecta dezvoltarea psihică a copilului.
Cu timpul, aceste vorbe pot să-şi pună amprenta asupra personalităţii copilului, a obiceiurilor pe care le va dezvolta, a exprimării emoţiilor faţă de alte persoane şi pe self-esteem. De asemenea, violenţa fizică şi răspunsurile mereu negative date odraslei pot duce la diferite traume şi disfuncţionalităţi psihice, care în viitor pot face din copilul ajuns la vârsta adolescenţei sau adultă, o persoană răzbunătoare pe alţi oameni.
Iată ce nu ar trebui să audă cel mic de la părinţi!
-
Cuvinte ofensatoare legate de aspectul lui
„Eşti gras!, Eşti urât!, Eşti pitic!…” Sunt câteva dintre propoziţiile pe care le scapă părinţii nervoşi. Acestea trebuie evitate pentru că îi vor da o stare de nesiguranţă celui mic şi îi vor crea complexe legate de aspectul său pe întreaga viaţă. Părinţii, pentru un copil, sunt persoanele de încredere, care nu-l mint niciodată.
-
Dorinţe toxice
Propoziţiile de genul: „Mi-aş fi dorit să nu te fi născut!” sau „Mai bine te lăsam la maternitate!”, sunt genul de expresii pe care le auzim, din păcate, tot mai des în familiile de români. Aceste “dorinţe” ale părinţilor au făcut mulţi copii să fugă de acasă şi scăzându-le self-esteem-ul. Ba mai mult, aceste propoziţii sunt cele care dau naştere depresiei timpurii.
-
Comparaţiile toxice
Comparaţiile cu alţi copii, precum cele făcute cu un alt verişor sau coleg de şcoală: “Tu de ce nu poţi să înveţi ca X?” sau „De ce nu poţi sta cuminte ca Y?” pot crea trăsături nesănătoase de gelozie şi de resentimente. Copiii vor crede că nu sunt suficienţi de buni pentru părinţi şi pentru lumea asta şi pot recurge chiar şi la suicid. Părinţii ar trebui să priceapă că o comparaţie cu alt copil este o pierdere de timp şi că fiecare copil are propria personalitate.
-
Abuzurile verbale
“Eşti un nimic! Eşti un prost! Vei da greş, vei ajunge cerşetor!” îţi sună cunoscut, nu? Aceste expresii nu fac decât să dea naştere unei eterne spaime, unei neîncrederi pe tot parcursul vieţii. În loc să fie abuzaţi verbal, mai bine copiii ar învăţa ce înseamnă generozitatea, ce înseamnă curajul şi cum poate duce un stil de viaţă sănătos.
-
Promisiuni deşarte
Tot mai mulţi părinţi îşi ademenesc odraslele cu fraze de genul “Dacă stai cuminte în casă îţi aduc dulciuri” sau „Dacă îţi faci tema, vei primi o jucărie”, de multe ori acestea fiind doar minciuni. Ori de câte ori copilul va fi minţit, acestuia i se va “sădi” neîncrederea faţă de oameni şi va minţi şi el la rândul lui.
Alte cuvinte pe care cel mic nu ar trebui să le audă din gura părinţilor niciodată, sunt: „Eşti un ciudat!, Eşti un imatur!, Eşti un ciudat!, Mă scuturi de bani!, Cheltui prea mult cu tine!…”
Fiind mai sensibili, copiii sunt direct afectaţi de violenţa verbală a părinţilor. Abuzurile verbale înseamnă transpunerea cuvintelor în arme ce traumatizează, iar folosite împotriva copiilor sau chiar de către copii, agresiunile verbale pot lăsa răni adânci în psihicul adulţilor de mâine.
Text: Bettina Cristea
Photo: Freepik