Urmand exemplul celor din jurul meu, ca doar “Psihologia multimilor” nu s-a nascut din nimic, dar si obisnuinta anilor trecuti, la care am adaugat ca un fel de cireasa de pe tort, in ideea de “sa avem de toate”, m-am apucat sa fac lista de cumparaturi pentru sarbatori.
Si m-am intins pe doua pagini, asa incat atunci cand am ajuns la final, nu mai stiam nici despre ce sarbatoare este vorba, ingredientele fiind derutant de variate, si nici despre ce numar de persoane care se vor infrupta din bunatati nu-mi mai dadeam seama. Claie peste gramada, se inghesuiau pe foaia de hartie, dandu-si coate pentru un loc in cos, produse specifice sarbatorilor de Pasti, dar si altele care sunt mai curand produse pentru Craciun sau pentru sarbatori din miezul verii. Si am stat putin si m-am gandit ce imi doresc de la aceste sarbatori. Imi doresc, ca orice om normal, o masa decenta, cu bors, drob, friptura, oua rosii, cozonac, stufat si peste. Poate si o felie de pasca si cateva fructe. Dar in primul rand imi doresc liniste, intelegere, cateva zile de relaxare pe care sa nu le inchei la spital si nici sa nu mi le petrec tolanita in pat, in imposibilitatea de a ma misca din cauza cantitatilor imense de mancare. Imi doresc o cumpatare care sa ma faca sa ma simt bine si care sa-mi permita, poate, sa intind o mana de ajutor unora mai amarati decat mine, si nu sa arunc cantitati impresionante de mancare intr-o demonstratie grotesca de “abundenta”.
Asa ca, m-am apuncat sa refac lista de cumparaturi.
Ce pacat ca ceea ce-mi doresc cu adevarat nu se cumpara de la supermarket.
Dar sta totusi in puterea noastra. Asa ca, haideti sa ne concentram pe lista de… prioritati!
Text: Alina Niculescu