Avem un copil lenes, il ducem la medic. Medicul il examineaza, si, fara sa inspaimante parintii cu cuvantul “copil inapoiat”, descopera adesea sau o miopie, sau o scadere a auzului, sau vegetatii adenoide sau o dispepsie. O astfel de descoperire il bucura, fiindca ii permite sa creada ca disparitia uneia sau alteia din aceste stari bolnavicioase va insemna si sfarsitul lenei. Aceste previziuni adesea se realizeaza; alte ori esueaza. Copilul, desi a purtat mult timp ochelari, a urmat un regim antidispeptic, tot nu straluceste la lectii. Medicina mai poate veni cu ceva in ajutorul acestor mici lenesi?
Uncelebru medic are o teorie interesanta privind lenea. El spune ca “lenea este un procedeu de aparare natural contra excitatiilor care ar duce organismul spre o activitate pe care n-o poate face”. Adaugam ca aceasta definitie duce la o impartire a lenesilor in trei categorii. In prima, trebuie sa cuprindem pe lenesii care, in realitate, nu sunt lenesi. Muncitorii constiinciosi, ei sunt cuprinsi din cand in cand de o adevarata criza de lene in cursul careia le este imposibil sa faca un efort intelectual. Aceasta criza dureaza mai mult sau mai putin, dupa care totul intra din nou in normal. Care este cauza acestei crize? Se pare ca acesti copii mananca prea mult si de toate. Aceasta supraalimentatie lasa in organism toxine care se acumuleaza. Dar, fiindca organele care elimina toxinele, adica rinichii si ficatul, functioneaza bine, acumularea lor nu se face decat intamplator si se manifesta sub forma unei crize. Ele dispar si, odata cu ele, lenea periodica, daca supraveghem alimentatia copilului. Tot acestei supraalimentatii trebuie sa-i atribuim lenea copiilor din categoria a doua. Avand adesea o infatisare viguroasa, ei dovedesc o mare activitate fizica in jocurile lor, dar in fata cartilor si caietelor nu sunt capabili sa faca nici-o sfortare mintala.
Supraalimentatia irita sistemul nervos
Dar ce rol joaca aici supraalimentatia? Primul rezultat al supraalimentatiei, am spus, este producerea diferitelor toxine, dintre care unele irita sistemul nervos si il imping spre o activitate prea mare. Aceasta activitate se cheltuieste prea repede in cursul jocurilor, astfel ca atunci cand copilul intra in clasa, cand vrea sa lucreze, este obosit. Otravurile care, din cauza supraalimentatiei, se formeaza in organism, au proprietatea sa franeze creierul la lenesii din prima categorie si sa-l excite la cei din a doua categorie. Tratamentul este acelasi. Putem vindeca de lene copiii din categoria a doua, potrivindu-le alimentatia si silindu-i sa inceapa ziua cu invatatul si nu cu jocurile. Vindecarea lenei este mult mai greu de realizat la lenesii din categoria a treia, cu ereditate artritica, care prezinta o mie si una din manifestarile acestei boli: constipatie, nervozitate, dermatoze, astenie, intr-un cuvant toata gama starilor bolnavicioase. Acesti copii sunt adevarati bolnavi care trebuiesc ingrijiti mult timp, care nu muncesc fiindca sunt bolnavi si pe care ar fi absurd sa-i silim sa munceasca inainte de a le indrepta sanatatea.