Laura si Mihai Gruia (ex. Akcent) formeaza impreuna o familie tanara si fericita. Sunt doi oameni obisnuiti cu lumea showbizzului, insa ceea ce nu foarte multa lume stie despre ei este faptul ca se afla in plin proces de adoptie. Pentru cei doi, venirea Anei in familie este un vis devenit realitate, pentru ca si-au dorit dintotdeauna sa infieze si sa ajute un copil, acesta fiind unul dintre lucrurile pe care simteau ca trebuie sa le faca impreuna, ca familie. Desi procesul este unul de durata, Ana si Natalia sunt comorile lor, motivul zambetelor din fiecare zi.
Tonica: Nu cu foarte mult timp in urma ati devenit parinti. Cum a fost prima data cand ati tinut-o in brate pe micuta voastra, Natalia?
Laura: Avand in vedere ca am nascut cu o saptamana mai repede decat eram programata, am fost cu atat mai mult coplesiti de emotii si luati pe nepregatite. Este un sentiment unic, minunat, o traire care nu poate fi comparata cu nimic.
Mihai: Eu am filmat nasterea, am rezistat eroic intregului moment, pana in clipa in care asistenta mi-a pus-o in brate pe Natalia. Atunci mi s-au inmuiat picioarele de emotie, iar cea mica a incetat sa planga, s-a simtit in siguranta in bratele mele.
Mihai, cum te-ai acomodat cu programul Nataliei?
A fost mai greu in primele saptamani, pana am reusit sa stabilim in mare un program si sa ne adaptam la nevoile si cerintele ei. In timpul zilei, cand eu si Laura suntem la birou, ne bazam pe ajutorul parintilor si al bonei, iar seara cand venim acasa este program de joaca, baita si pregatit cele necesare pentru noapte, cand noi doi avem grija de cea mica.
Laura, te ajuta Mihai in ceea ce priveste ingrijirea Nataliei, faci singura „rondul de noapte” sau te poti baza si pe sotul tau?
Mihai m-a ajutat inca din prima zi, alaturi de parinti. Programul nostru este instabil in ceea ce priveste orele, muncim mult, Mihai petrece foarte mult timp la birou si in studio, dar cand ajungem acasa incercam sa ne deconectam de tot stresul acumulat peste zi si sa petrecem frumos in familie. Noaptea, avem grija amandoi de Natalia, este inca micuta si se trezeste de 3 ori pe noapte pentru a manca si a fi schimbata. Ne-am impartit sarcinile, Mihai prepara laptele, in timp ce eu o schimb scutece.
Mihai, ii canti fetitei pentru ca ea sa adoarma?
Evident. Cand plange, o iau in brate, ii cant si se linisteste repede. De fapt, la noi in casa se canta mereu si in permanenta este muzica, daca pe laptop nu este vreo melodie pentru copii, cu siguranta este vreun demo sau vreo piesa de-a lui tati.
Laura, cum este relatia voastra de cuplu acum, de cand a venit pe lume Natalia?
Eu consider ca ne-am adaptat destul de repede schimbarilor. Este o evolutie fireasca, implinirea in adevaratul sens al cuvantului „familie”. Atat timp cat copiii sunt doriti iar mediul familial este stabil, unit si pregatit pentru acest pas, nu poate sa fie decat o schimbare in bine. Suntem mai responsabili, mai grijulii unul cu celalalt, cu copiii, pot spune ca mai maturi si mai pragmatici. Profitam de fiecare clipa petrecuta in 2 sau in 4 si ne bucuram de ceea ce am realizat impreuna, in cei 10 ani.
Cum v-ati hotarat sa o infiati pe Ana?
Laura si Mihai: Ne-am atasat de ea intr-una din vizitele noastre in orfelinate. Am inceput sa o vizitam din ce in ce mai des, pana ne-am hotarat sa o luam acasa. Suntem in proces de adoptie, mai dureaza cateva luni pana se va incheia adoptia. Este un copil extrem de vesel si sociabil, inimos si comunicativ. O iubeste pe Natalia, se joaca cu ea si ii canta in fiecare zi.
Ce fel de parinti va imaginati ca veti fi peste cativa ani? Severi sau ceva mai permisivi?
Laura: Imi doresc mult ca fetele sa ne fie foarte apropiate, sa fim cei mai buni prieteni ai lor, dar in acelasi timp si parintii lor. Vreau sa inteleaga faptul ca le vom da sfaturi in care pot avea incredere, tocmai prin prisma faptului ca le vom vrea binele intotdeauna. Consider ca un parinte trebuie sa fie suficient de intelept incat sa se adapteze situatiei, sa gaseasca o cale de mijloc fara masuri extreme. Nu o sa fiu nici foarte permisiva, un copil are totusi nevoie de protectie si ghidaj in viata, in functie de fiecare etapa a dezvoltarii si cresterii.
Mihai: Vom incerca sa le crestem intr-o maniera independenta, sa le permitem o libertate controlata, sa-si dezvolte si sa-si construiasca fiecare propria identitate. Parintii au un rol bine determinat, acela de a-si iubi neconditionat copiii, de a le sustine nevoile, de a-i educa intr-o maniera cat mai realista si adaptata timpurilor noastre, de a-i proteja si pregati pentru viata, pentru aspectele placute sau mai putin placute ale acesteia.
Cum i-ati ales numele Nataliei si cine i-a facut prima baita?
Laura si Mihai: Nu am avut prea multe optiuni, nu a fost greu. De cand am pronuntat prima data numele, am fost siguri ca nu ne vom razgandi. Am fost putin stresati la prima baita, era micuta, nu eram obisnuiti cu ea, nu stiam cum sa o tinem… Dar ne-am perfectionat, iar acum totul merge de la sine, nici nu trebuie sa comunicam verbal.
Va veti opri la doi copii?
Laura: Deocamdata ne concentram toata atentia asupra fetelor, sa mai creasca putin si cine stie..
Mihai: Nu excludem aceasta varianta, dar sa mai treaca 2-3 ani.
Text: Ruxandra Dumitrescu
