A te iubi presupune sa te consideri o fiinta intreaga, libera, egala cu ceilalti, facuta pentru a iubi (demna de iubire), o fiinta inzestrata cu un anumit numar de calitati care ii sunt specifice si dintre care unele constituie adevarate talente, o fiinta menita unei anumite misiuni specifice in raport cu talentele si caracterul sau.
A te iubi inseamna sa-ti oferi mijloacele de a ramane liber, de a trai in iubire, de a-ti dezvolta talentele si de a realiza acele lucruri pe care le visezi. Inseamna sa-ti construiesti un EU solid, fecund si deschis celorlalti.
Egosim sau egocentrism
Observam, asadar, ca a te iubi nu are nimic de-a face cu egoismul sau egocentrismul; de altfel, ceea ce caracterizeaza egoistul este faptul ca acesta reduce totul la el, nu vorbeste decat despre el, nu se gandeste decat la el, nu se ocupa decat de el; mai mult decat o forma de suficienta, aceasta atitudine se refera mai degraba la o lipsa de incredere in sine.
Pentru a te iubi, trebuie sa fii constient de calitatile tale, sa le subliniezi si sa te bazezi pe ele; de asemenea, sa-ti integrezi punctele slabe cu scopul de a fi mai autentic, deci mai putin vulnerabil si straduieste-te sa le transformi. In cazul unui bilant al vietii tale (“am realizat acele lucruri pe care mi le-am propus?”), nu fii nedrept cu tine, observa ceea ce ai realizat, uneori in conditii grele; dar nu fi nici prea indulgent. Fii intelept, modest, dar si ambitios, cu conditia ca aceasta ambitie sa fie in serviciul iubirii si sa contribuie la evolutia ta; in orice caz, sa stii ca nu este niciodata prea tarziu pentru a reusi ceea ce-ti propui.
Deci, iubirea de sine este o aprofundare a sursei interioare, cu scopul de a o face sa tasneasca cu si mai multa abundenta catre exterior. In orice caz, iubirea de sine nu este de ajuns pentru a trai fericit; ea nu este purtatoare de fericire si de sens decat daca determina o pofta de a le oferi si altora iubirea de care dispui!